Pentru noi, orasul GIURGIU a fost de multe ori o optiune foarte buna de evadare din Bucuresti. Am ajuns in Giurgiu in special primavara, pentru ca mi se pare a fi anotimpul cel mai potrivit pentru a vizita acest oras- fiind perioada in care la munte se topesc zapezile, iar marea inca nu-ti ofera toate avantajele ei. Este si perioada cand acest drum nu este tranzitat de cei ce merg la ski in Bansko sau la plajele bulgaresti si cand malurile Dunarii sunt inca curate si linistite.
Chiar daca ne-am oprit de multe ori la o masa pescareasca pe faleza Dunarii a orasului Giurgiu, atunci cand ne-am intors din calatoriile noastre din Bulgaria, Turcia si Grecia, am ajuns in Giurgiu si in mod special, pentru a ne relaxa pe malurile batranului fluviu si pentru a vizita principalele obiective turistice ale orasului- Muzeul Judetean Teohari Antonescu, cu exponatele sale unice, vechiul Turn cu Ceas- un fost minaret de geamie, o biserica pictata de Gheorghe Tattarescu si una transformata din geamie in biserica crestina.
Primul obiectiv din traseu a fost MUZEUL JUDETEAN “TEOHARI ANTONESCU” din Giurgiu, ce poarta numele unui arheolog si istoric roman. Acest muzeu este gazduit de o cladire monument istoric- fosta prefectura, ridicata la sfarsitul anilor 1800.
Linia Dunarii si bogatia solului au incurajat populatiile agricole sa se stabileasca in proximitate, motiv pentru care, la muzeele oraselor de langa Dunare- Calarasi, Braila, Galati, Drobeta am gasit cele mai frumoase exponate preistorice. La muzeul din Giurgiu m-a impresionat in primul rand Vasul “Cu Indragostiti”- un vas vechi de peste 4000 de ani. Acest vas este unic in lume prin forma sa- avand pe fundul sau doi indragostiti. Am mai apreciat in Muzeul Judetean Teohari Antonescu si un vas zoomorf cu cap de rata, un vas cu forma de om si mai multe vase cu frumoase modele specifice culturii Gumelnita.
Impresionante in Muzeul Judetean Teohari Antonescu din Giurgiu au fost si dimensiunile dintilor de mamut, colectia de briciuri din epoca fierului, pecetele originale de pe tratatele de alianta dintre Mircea cel Batran si regele ungar, treptele de urcat in sa, pustile si sabiile lucrate cu pietre pretioase.
Am vazut in Muzeul Judetean „Teohari Antonescu” din Giurgiu si o sabie de Toledo, mai multe sabii cu moto-ul Casei Regale a Romaniei: “Nihil sine Deo”, un interesant scut cu scene de lupta, o cutie cu o maimuta cu turban pe cap si un tezaur cu primele monezi emise pe teritoriul Tarii Romanesti- asa cum am vazut si la Muzeul BNR si Muzeul Severeanu din Bucuresti.
Am descoperit in acest muzeu si o carte despre romani scrisa de Karl Marx, un tablou pictat de Regina Maria si mai multe picturi cu scene de lupta, cu satul romanesc si cu un ursar in mijlocul multimii.
Muzeul Judetean Teohari Antonescu are expuse si cateva lucrari de arta inedite, facute in tuburi de obuze si grenade, precum si unele realizate in metal, ce reprezinta teme de razboi.
Muzeul Teohari Antonescu gazduieste si o expozitie de servetele, si o miniatura dupa statuia „Ultima Grenada” din fata Garii Busteni . Tudor Vianu- poet si critic literar nascut in Giurgiu, este si el prezent aici printr-o sculptura realizata de Milita Patrascu- renumita scultptorita romana, eleva a lui Brancusi, pe care am mai intalnit-o la mausoleul Octavian Goga de la Ciucea, la Muzeul Zambaccian, in Parcul Cismigiu prin sculptura lui Alexandru Odobescu, la Casa Memoriala George Bacovia, in Constanta si mozaicul Fantanii Miorita din capitala.
Orasul Giurgiu l-a dat si pe marele pictor roman Nicolae Darascu- artist care a pictat in special peisaje marine din Dobrogea, Delta Dunarii, Venetia si chiar Saint Tropez. L-am retinut pe Nicolae Darascu prin tabloul “Cimitir Tataresc” de la Muzeul Zambaccian, dar si prin operele vazute la muzeele de arta din Brasov, Targoviste, Braila si cele de la casele memoriale Tudor Arghezi si Ion Minulescu.
In timp ce baiatul meu a dat cateva ture cu bicicleta si s-a jucat la locurile special amenajate in Parcul „Alei” -aflat vis-a-vis de muzeu, eu am luat-o la pas ca sa fac cateva poze la Biserica Greaca si la turnului cu ceas- un fost minaret de geamie.
Biserica Greaca din Giurgiu a fost pictata de Gheorghe Tattarescu (un artist originar din Focsani, intalnit si la Biserica Zlatari din Bucuresti, la Manastirea Bistrita, Catedrala Mitropolitana din Iasi, la Manastirea Ghighiu de langa Ploiesti, la capela Palatului Stirbey de la Buftea, la Biserica Coltea din Bucuresti, la Biserica Negru Voda din Campulung, la Biserica Greaca din Braila si cel care a creat frumoasele picturi dintre care amintesc: “Unirea Principatelor”, “Renasterea Romaniei”, “Romania Moderna”, portretul lui Balcescu).
M-am intors apoi pe langa parc si m-am oprit pe dreapta la SCHITUL SFANTUL NICOLAE- o fosta geamie transformata in biserica crestina, si apoi am ajuns la ruinele CETATII GIURGIU.
Dupa aceste vizite, am luat masina si am mers pe faleza Dunarii, pentru a ne rasfata cu un meniu pescaresc, iar cu alta ocazie ne-am facut siesta pe malurile Dunarii- unde se poate aseza o paturica, iar copiii se pot juca in nisipul fin.
Alexandru Vlahuta a trecut si prin Giurgiu, pe care l-a mentionat in cartea sa Romania Pitoreasca: „Sosim în fața orașului Giurgiu. Țărmurile se depărtează. Din coșurile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale negre
de fum ce se risipesc molatic în zarea nesfârșită. Dunărea liniștită, largă are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Un șes neted, verde, răsare în mijlocul apei. E ostrovul San-Giorgio, pe care-a stat odinioară un falnic castel, zidit de genovezi — stăpânitorii mărilor de-acum o mie de ani. În dreptul acestei insule se-ntinde, pe câmpia din stânga, Giurgiul — sentinela capitalei la Dunăre — vechea și zbuciumata cetate, stăpânită când de români, când de turci, bătută și pusă-n flăcări când de unii, când
de alții, neștiind până pe la începutul acestui veac cărui dumnezeu să se închine, și cui, și-n ce limbă să-și spuie durerile. În cinci sute de ani șia văzut de paisprezece ori bisericile prefăcute în geamii:creștinii trebuiau să sascundă prin beciuri ca să se poată închina în legea lor. Pe aici și-a întins pod peste Dunăre acum trei sute de ani bătrânul și nebiruitul Sinan-pașa — spaima creștinătății. El venea cu oaste multă și cu vâlvă mare, hotărât să sfarme -o dată pentru totdeauna — stăvilarele române din poalele Carpaților, cuibul acesta de viteji, cari de-atâta timp stăteau străji neadormite la porțile Europei apusene și nu lăsau puterea Semilunii să-și întindă mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea neamului nostru, pe vremea aceea domn în Țara Românească era Mihai Viteazu, una din cele mai eroice figuri în istoria omenirii. Văzând el ce potop de oaste vine asupră-i și cugetând că o luptă în câmp deschis nu e cu putință, se retrase la câteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul Călugărenilor.”
Si scriitorul american James O Noyes in cartea sa Romania- tara de hotar, a mentiont orasul Giurgiu, atunci cand a trecut prin el, in drum spre Bucuresti: „la ora 10 eram cu toţii pregătiţi s- o luăm spre Bucureşti, capitala Valahiei, la distanţă de cinci poşte sau patru zeci de mile de Giurgevo. Hangiul, care se târguise pen – tru transpor tul nostru, ne- a condus până la un vehicul greoi şi hodorogit, la care erau înhămaţi – sau mai degrabă legaţi
cu nişte frân ghii lungi – zece căluţi bulgăreşti. Un căpitan francez şi unul austriac, un colonel francez care tocmai sosise de la Varna, contele, Aristias şi cu mine am luat loc în tră -sura şubredă care trebuie să fi fost importată de la Viena în urmă cu un sfert de secol. Ni s- a spus că este infinit mai
bună decât mij loacele de transport valahe făcute prin partea locului, însă eu mă îndoiam că vom putea ajunge la Bucu – reşti într- un astfel de vehicul. Trei valahi pletoşi, de culoarea indienilor Choctaw, cu pălării pleoştite şi cu şube de oaie pe umeri, au încălecat pe trei dintre cai, au răcnit cât îi ţinea
vocea, şi am pornit la drum pe străzile largi din Giurgevo. Acestea sunt nepavate şi pornesc radial dintr- un spaţiu des chis în mijlocul căruia se află primăria, ce seamănă mai mult cu o biserică decât cu o clădire publică.
La marginea oraşului, ne- am apropiat repede de ceea ce mai întâi părea să fie cumpăna unei fântâni, dar care se do vedi apoi a fi un fel de barieră.
Surugiii, călăreţii noştri, au răcnit din nou şi ne- am oprit brusc. Dintr- o gaură săpată în pământ s- a ivit un om şi ne- a cerut paşapoartele.
Am rămas împietrit de uimire. Privind în jur, am observat două- trei ridicături conice ca nişte uriaşe muşuroaie de furnici, care aveau câte o gaură largă într- o parte.
— Ce- i cu movilele astea? l- am întrebat pe Aristias.
— Sunt casele valahilor, a răspuns el. Ţăranii le numesc co libe. O să le vedeţi peste tot în Principatele Dunărene.”
Din pacate, orasul Giurgiu nu are o faleza frumos amenajata, asa cum au alte orase de la malul Dunarii si este destul de saracacios in atractii turistice, dar, iti recomand sa vezi partea plina a paharului, sa cauti lucruri care sa-ti placa si, daca faci abstractie de cele negative, atunci cu siguranta a meritat sa vii pana aici. Incerc sa promovez pe acest site lucrurile frumoase din Romania si sa le evit pe cele negative, dar asta nu inseamna ca ele nu exista, ca nu sunt deprimante, ca nu fac comparatie intre tara noastra si tarile civilizate. Pentru a progresa si a schimba lucrurile in bine, trebuie sa protestam mereu, trebuie sa fim exigenti, sa mergem la vot, sa penalizam oamenii politici care nu fac nimic pentru orasele lor, sa alegem oameni competenti, care au o experienta vasta in companii private, in domeniul economic, managerial, etc, oameni care fac parte din partide curate, nu din cele care-si protejeaza si promoveaza in functii infractori dovediti.
Giurgiu face parte din Campia Burnazului, iar pana sa ajungeti aici mai puteti vizita Manastirea Comana – o ctitorie a domnitorului Vlad Tepes, va puteti opri la Crucea de la Calugareni, iar in judetul Giurgiu mai puteti vizita Manastirea Mironesti- o ctitorie a Cantacuzinilor, Manastirea Negoiesti- o fosta curte domneasca de-a lui Matei Basarab, Biserica Herasti de langa Conacul Udriste- locul in care este inmormantat Milan Obrenovici din familia regala a Serbiei. Tot relativ aproape sunt orasul Oltenita si o serie de balti de pescuit foarte pitoresti.
VEZI AICI SI ALTE CAZARI INTERESANTE DIN GIURGIU.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de weekend. Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
5 Comments