Orasul GALATI este perfect pentru un city-break in Romania, fiind un oras pitoresc, cu o multime de obiective turistice de vizitat. In plus, Galatiul este atractiv si pentru ca are deschidere spre alte locuri minunate din Tara Dacilor- spre Delta Dunarii si spre orasele Braila, Focsani, Buzau sau chiar Iasi.
VEZI AICI CELE MAI INTERESANTE LOCURI DE CAZARE DIN GALATI.
Pentru a cuprinde esenta frumosului oras dunarean, va recomand sa vizitati prima data Biserica Fortificata Precista si apoi de aici sa faceti o placuta plimbare pe faleza Dunarii- unde puteti servi si masa. Mergeti apoi pe Strada Domneasca pana la Muzeul de Istorie Paul Paltanea sau Lapidariul, la Universitatea Dunarea de Jos si la Casa Memoriala Alexandru Ioan Cuza. In alta zi puteti vizita Complexul Muzeal de Stiinte ale Naturii, Gradina Zoologica si barul din Turnul de Televiziune- pentru o frumoasa panorama asupra orasului Galati.
BISERICA FORTIFICATA PRECISTA este cea mai veche constructie din Galati- fiind ridicata la mijlocul anilor 1600 in timpul domniei lui Vasile Lupu. A fost ctitorita de doi frati negustori din Braila si de un negustor din Galati. BISERICA FORTIFICATA PRECISTA s-a construit din piatra castrului roman Barbosi Tirighina, aflat la marginea orasului Galati.
In timpul unuia dintre razboaiele ruso-turce, in BISERICA FORTIFICATA PRECISTA a stat ascuns domnitorul fanariot al Moldovei, Constantin Mavrocordat- cel care a ctitorit in Bucuresti frumoasa biserica Stavropoleos.
Biserica fortificata Precista este unul dintre obiectivele istorice importante ale orasului Galati si una dintre cele mai interesante biserici din Romania. Fortificatia bisericii nu este data de zidurile sale inconjuratoare, ci de meterezele bisericii- asa cum am vazut in Ardeal si la biserica fortificata din Cloasterf.
FALEZA DUNARII din Galati este mai frumoasa decat cele din Braila, Tulcea, Giurgiu, Turnu Severin, Oltenita, Calafat sau Calarasi, fiind amenajata cu pista de biciclete si cu locuri de joaca pentru copii. In plus, Faleza Dunarii Galati este infrumusetata cu numeroase sculpturi din metal, sculpturi ce au fost realizate in anii ’70, cu ocazia unei tabere de sculptura. Cred ca este singura tabara de sculptura in metal din Romania, mai existand cele in piatra de la Naeni, Magura, Oarba de Mures, Hobita, sau cea din lemn de la Meledic.
Aceasta expozitie de sculptura se termina aproape de Palatul Navigatiei – o cladire proiectata de arhitectul roman Petre Antonescu (cel care a realizat in Bucuresti Arcul de Triumf, palatul neoromanesc al Primariei Capitalei de langa Gradina Cismigiu, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Palatul Marmorosh-Blank- decorat la interior de Cecilia Storck, Palatul Kretulescu de langa Gradina Cismigiu- actualul sediu Unesco, Cladirea Facultatii de Drept, imbogatita cu sculpturile lui Ion Jalea a faimosilor juristi din Antichitate/iar in tara Cazinoul din Sinaia- construit dupa cel din Monte Carlo, Cazinoul din Constanta, Palatul de Justitie din Buzau, Vila Florica a Bratienilor de langa Pitesti, Palatul Primariei din Craiova, etc.)
MUZEUL DE ISTORIE PAUL PALTANEA SAU LAPIDARIUL este un alt obiectiv turistic important din Galati. Acest muzeu are expuse la interior obiectele gasite in castrul roman Tirighina Barbosi.
Am intalnit in acest muzeu unul dintre putinii ghizi dedicati pe care ii gasesti la noi in tara, pe Marian Scripnic, un restaurator arheologic pasionat, care ne-a povestit o serie de lucruri interesante despre obiectele expuse in acest muzeu. I-am luat si numarul de telefon pentru discutii ulterioare si i-am cerut permisiunea sa-l afisej aici, pentru alti pasionati de istorie care vor sa afle mai multe lucruri despre acest muzeu: 0742266035. Am descoperit la MUZEUL DE ISTORIE PAUL PALTANEA si povestea amforei cu ulei de masline de acum aproximativ 2000 de ani, gasita in pamant de cativa tarani si adusa intreaga la acest muzeu.
Am vazut in miniatura Cavoul Roman descoperit in acest oras si, intr-o sculptura, l-am reintalnit pe Cavalerul Trac – vazut si la Muzeul de Istorie Constanta, la Vila Florica a Bratienilor, la Cetatea Histria si la Manastirea Rupestra Cetateni Negru Voda.
Am aflat la MUZEUL DE ISTORIE PAUL PALTANEA si povestea dacului ajuns ofiter roman, ale carui oseminte sunt expuse aici si de vizitele babutelor din Galati, care vin in pelerinaj la „moastele” acestui ofiter roman- unul dintre primii crestini…
Am vazut si in acest muzeu o multime de vase din culturile Gumelnita si Cucuteni, iar la etajele superioare am gasit interesante obiecte etnografice, de arta si bisericesti.
Program de vizitare: luni-marti inchis, miercuri-duminica 10-18 apr-oct si 09-17 noi-mar. Pret bilet: adulti 4 lei, copii, stundenti 1 leu.
Mergand mai inainte pe Strada Domneasca, am admirat la tot pasul o serie de cladiri cu arhitectura deosebita. Am trecut pe langa sediul prefecturii- in trecut Palatul Administrativ, proiectat de renumitul architect roman Ion Mincu.
Aceasta cladire este infrumusetata cu statui ce simbolizeaza industria si agricultura, statui realizate de Federic Storck. Ceasul de pe frontonul cladirii anunta fiecare ora cu melodia Valurile Dunarii ale galateanului Iosif Ivanovici, cunoscuta si ca “Barca pe valuri” si “The Anniversary Song”, aparuta in numeroase filme americane.
Am trecut apoi pe langa Casa Memoriala Cuza Voda- pe care am gasit-o in renovare si pe langa Universitatea Dunarea de Jos- o cladire proiectata de Grigore Cerchez, alt mare architect roman (cel care a proiectat si o aripa a Palatului Cotroceni, Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Castelul Cantacuzino din Busteni, Sediul BNR din Braila, sau Casa Manu – actualmente Palatul lui Gigi Becali.)
La UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS am gasit o expozitie de arta a pictorului Octavian Smigelschi- cel care a pictat cupola Catedralei Mitropolitane din Sibiu. I-am admirat picturile ce-l reprezentau pe Mesterul Manole de la Curtea de Arges, cele cu dansul ielelor, cu Luceafarul lui Eminescu, cu tarani romani la poarta si cu icoane cu motive traditionale romanesti.
Orasul Galati a fost mentionat documentar prima data in anii 100- in Tabula Peutingeriana, cu numele de Galatie, apoi in anii 1400 printr-un document emis de Stefan al II-lea. Galatiul a fost locuit inca din neolitic, apoi de daci si de romani, de cumani si de moldoveni.
In Galati a trait in tinerete Petru Rares- fiul lui Stefan cel Mare si cel care a pornit traditia pictarii bisericilor la exterior. Aici a stat si Hatmanul Mazepa- erou al Ucrainei, ce a fost inmormantat in Galati si dupa care s-au denumit doua cartiere ale orasului. In oras a trait si Alexandru Ioan Cuza- care a fost parcalab al orasului si a carui casa este astazi muzeu. Tot Galatiul l-a gazduit si pe renumitul pictor Camil Ressu- pe care l-am admirat in atatea muzee alte tarii.
In Romania Pitoreasca, Alexandru Vlahuta a descris frumos Galatiul: „Un val de pământ, așternut de-a curmezișul înaintea noastră, ascunde vederea
Galaților. Din stânga, despicând malul plecat și gol, intră liniștit bogatul Siret, mănunchiul puternic în care se împreună toate apele curgătoare ale Moldovii. Nici unul din râurile cari străbat țara noastră nu soarbe atâția afluenți în undele lui. Privit pe hartă, Siretul pare-un copac uriaș, culcat de-a lungul Moldovii, cu rădăcina-n Dunăre și cu crengile rășchirate, înfipte prin crăpăturile munților. Cărăuș neobosit, el aduce corăbiilor catarguri și umple schelele Dunării de avuțiile codrilor depărtați. Zi și noapte răsună vara frumoasele-i văi de doinele plutașilor. Acum ni s-a deschis întreagă strălucitoarea priveliște a Galaților. Lunecăm încet pe dinaintea căzărmilor. În port stau sute de vase. Ne credem într-un oraș pe apă. Pe tot brâul cheiului e îmbulzeală, fierbere, amestec de limbi. Ciudată impresie îmi dau primii pași pe uscat după atâta plutire. Mi se pare că pământul se mișcă, se leagănă cu mine. Aici, în partea aceasta de jos a orașului, se vântură bogățiile și marele negoț al portului. Aici sunt fabricile, gările, pescăriile și docurile, cu largul lor bazin încunjurat de magazii de grâne și de mărfuri, la ușa cărora trag corăbiile din Dunăre, ca o trăsură la scară. Aceasta-i vatra
Galaților vechi, vestita schelă a Moldovii, “Veneția Mării Negre”, cum îi ziceau odinioară scriitorii străini. Peaici se întorceau domnii noștri cu pitacul împărătesc de la Țarigrad. De aici și din limanul Brăilii, porneau în Răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strânse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi, pe vremea când firmanele lor numeau Moldova și Valahia “hambarele sultanului”. Fruntea orașului, partea liniștită, curată și luminoasă a Galaților, se desfășură-n sus, pe podișul ridicat între Siret și Prut. Nimic nu-ți mai amintește timpurile de groază și
de jaf prin cari-a trecut orașul acesta mare și plin de viață. În centru se grămădesc clădiri înalte, râzătoare, oteluri, prăvălii bogate, cari te cheamă de pe drum. Mai pe de mărgini, în curți largi, între copaci, case vechi, cu ziduri groase și drepte, văruite pe dinafară, cu obloane la ferestre
și cu balcoane ruginite de cari atârnă vrejuri uscate de iederă, au aerul unor bătrâni gospodari cari-și păstrează portul, firea și datinile strămoșești neatinse de prefacerile vremii. Rătăcesc singur prin străzile largi, tăcute și pline de soare ale orașului, pe când gândurile mele mă poartă cu veacuri în urmă. Văd republica înfloritoare a Galaților, înainte de Dragoș-Vodă, descărcând pe piețele ei bogățiile Răsăritului și ale Apusului, în zarva negustorilor adunați din toate politiile lumii. Văd pe Alexandru cel
Bun petrecând pe Ioan, fiul lui Ioan Paleologu, împăratul Bizanțului; alai mare, și muzici, și călăreți însoțesc pân’ la corabie pe tânărul mosafir, care, mai târziu, ajungând împărat, își aduce aminte de frumoasa ospitalitate a țării noastre și trimete voievodului Moldovii titlul de rege și coroană imperială, iar mitropolitului, mitră de patriarh. Văd pe Petru Rareș, cu pletele pe umeri, cu cămașa desfăcută la piept, îngenunchind pe marginea Brateșului șincordân-du-și brațele vânjoase pe măjile -ncărcate cu pește: de unde să-i treacă prin cuget că, pe când el asudă trăgând la năvod, crainici trimeși prin țară îl caută de zor să-i spuie că sfetnicii Moldovii s-au strâns la Iași și l-au ales domn!… Văd apoi tătari și turci gonind pe uliți mul
țimea orbită de spaimă, călcând femei, copii și bătrâni în copitele cailor, dând foc caselor părăsite, prefăcând bisericile-n grajduri și înfigânduși sulițele ude de sânge în ochii sfinților de pe icoane. De sub nori groși de fum
zbucnesc lungi, sfâșietoare țipete de groază și de jale. Și iarăși zarea se limpezește. S-așază zile de pace și de muncă. Pribegii se-ntorc pe la vetrele lor. Orașul prinde a se înfiripa. O nouă viață se urzește sub cârmuirea pârcălabilor înțelepți și harnici. Și când, de pe cele două maluri ale Milcovului, pornesc glasuri de frați să cânte:
“Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română”,
Galații ne dau pe Costachi Negri, unul din cei mai învăpăiați apostoli ai Unirii; iar când cele două principate ridică-n mâinile lor o singură coroană și cer un domn pământean, Galații le dau pe Alexandru Ioan Cuza.”
Este a doua oara cand ajung in Galati. Prima oara am fost mai mult ocupat sa gust cel mai bun peste de la Festivalul Scrumbiei, iar a doua oara sa mai descopar din obiectivele turistice ale orasului, obiective pe care inca nu le-am epuizat.
VEZI AICI CELE MAI INTERESANTE LOCURI DE CAZARE DIN GALATI.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie culturala. Cred ca prin astfel de trasee ne bucuram de arhitecturi unice si vechi opere de arta, descoperindu-ne totodata istoria, iar in felul acesta ajungem sa ne iubim mai mult tara, sa contribuim la dezvoltarea ei si sa constientizam care sunt particularitatile ei in raport cu alte tari.
Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
6 Comments