Cu ocazia unui weekend prelungit am revenit in zona Cazanelor Dunarii si a Bailor Herculane, pentru a revedea frumusetea locurilor si pentru a vizita alte obiective turistice ramase in lista mea.
Zona are foarte multe atractii turistice si naturale de vazut, si cu toata organizarea mea, chiar daca am ajuns aici de mai multe ori, nu am reusit sa vizitez in tihna toate obiectivele.
In acest traseu m-am oprit la Monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Pades– locul celebrei proclamatii premergatoare Revolutiei de la 1821, am facut drumetii pana la cascadele Vanturatoarea, Cociului si o plimbare pana la Biger, apoi o plimbare prin lumea pierduta din Cheile Peciniscai si am vizitat la pas obiectivele turistice din Orasul Drobeta Turnu Severin.
MONUMENTUL PROCLAMATIEI DE LA PADES a fost ridicat in amintirea Revolutiei lui Tudor Vladimirescu de la 1821. Aici, in Comuna Pades din Judetul Gorj, pe Campia Libertatii strajuita de Muntii Valcan, s-a ridicat initial o troita, apoi in anii 1920 s-a ridicat actuala constructie de piatra, proiectata de Arhitectul interbelic State Balosin, originar din Comuna Pades, arhitect pe care l-am intalnit si la Mausoleul de la Mateias.
In acest loc a citit Domnul Tudor documentul proclamatiei, prin care Poporul Roman era chemat la lupta pentru o serie de revendicari facute clasei politice de atunci, revendicari in mare parte actuale pana in ziua de astazi.
Oamenii erau satui de nedreptatile si de privilegiile boieresti si bisericesti, lucruri valabile si in ziua de astazi- cand sunt acordate pensii speciale parlamentarilor si celor ce ii servesc, cand se numesc in functii importante oameni incompetenti si se acumuleaza masiv datorii la Stat de catre firmele oamenilor politici, urmate apoi de gratieri fiscale, cand se creeaza legi cu dedicatie, se finanteaza biserica pentru a servi scopurilor politice si a controla prostimea, s.a.m.d.
Foarte important este si faptul ca prin proclamatie, Tudor Vladimirescu nu indeamna la anarhie, cum s-ar putea intelege in prima parte, ci le spune oamenilor sa nu se atinga de casa sau de vreun bun al negustorilor, al orasenilor sau al taranilor. In schimb, fiind alte vremuri, le este permis sa se atinga de bunurile “rau agonisite” ale boierilor ….
Iarasi de actualitate este si indemnul catre popor a lui lui Tudor- de a nu “se lenevi”, un lucru intalnit si astazi, cand oamenii nu ies la vot, sau nu ies la manifestatii pentru a-si exprima nemultumirile. Am remarcat si limbajul acestuia, care incerca prin comparatii sa se faca inteles de taranii romani, spunandu-le ca: “pana nu vine iarna, primavara nu se face!” si “ca sarpele cand iti iasa inainte, dai cu ciomagul ca sa-ti aperi viata”.
Prin aceasta miscare se incepea miscarea de emancipare a Poporului Roman, miscare inceputa si de alte popoare europene. Si atunci, ca si acum, cei care au ajuns la putere au cautat sa-si plateasca datoriile facute si apoi sa se imbogateasca cat mai repede in perioada lor de mandat/numire. Miscarea nu a fost spontana, ea fiind pusa la cale de unii boieri romani care au apelat la conducerea lui Tudor Vladimirescu, iar nefericita asociere cu grecii eteristi(care a dus la tradarea si asasinarea lui Tudor Vladimirescu de catre acestia), a ajutat probabil Poporul Roman sa scape de guvernarea si jaful domnilor fanarioti, fara sa stim ce s-ar fi intamplat daca Tudor nu era tradat de capitanii sai si de eteristi, si daca continuand lupta, ar fi fortat cumva Imperiul Otoman sa-i cedeze mai multe drepturi pentru Poporul Roman…
In aceasta zona am vizitat si alte obiective legate de memoria lui Tudor Vladimirescu, cum sunt: Cula lui Tudor din Cerneti si Casa Memoriala Tudor Vladimirescu din Vladimir.
Am plecat de la Pades spre locul de cazare, si dupa ce am luat masa, am pornit sa vedem impresionanta CASCADA VANTURATOAREA.
Pentru a ajunge la Cascada Vanturatoarea trebuie lasata masina la podul de peste Cerna ce poarta numele cascadei. Podul se afla pe stanga, cum veniti dinspre Baile Herculane, pana in Cabana Dumbrava si traseul ce duce in Cheile Tasnei. De aici am urmat traseul cu cruce rosie circa 2 ore dus-intors. Pe panoul informativ de langa pod am vazut ca e trecut un timp estimat de 1:30h, dar noi am facut cu copiii 3 ore dus-intors.
Traseul pana la Cascada Vanturatoarea nu este chiar un traseu de facut cu copiii, dar am vazut aici foarte multa lume cu copii. Un cetatean din Israel a urcat cu un baietel de circa 5 ani si chiar cu un bebe in spate. Urcusul pana la Cascada Vanturatoarea este destul de abrupt, iar potecile sunt cam inguste, si copiii mai neatenti pot aluneca inspre padure, dar cu grija, tinuti de mana pe alocuri, si cu pauze dese, o sa aiba parte de o aventura memorabila.
Cascada Vanturatoarea este impresionanta, semanand putin cu Cascada Pisoaia din Muntii Apuseni, doar ca aici peretii de piatra sunt mult mai inalti.
Merita sa ajungi in acest loc pentru impresionanta Cascada Vanturatoarea si racoarea apei ei, dar si pentru frumoasele privelisti asupra Vaii Cernei.
De unde se porneste spre Cascada Vanturatoarea, imediat dupa o bariera spre stanga, incepe un traseu spre o alta cascada frumoasa, spre Cascada Fecioara Maria. Drumul este forestier, usor pentru copii, dar inchis pentru masini, asta deoarece rangerii au decis inchiderea acestui drum datorita gunoaielor numeroase lasate de turisti…Din lipsa de timp noi nu am ajuns cu aceasta ocazie si la aceasta cascada, dar am trecut-o in lista mea pentru vizitele ulterioare.
A doua zi am facut o noua plimbare prin spectaculoasa Clisura Dunarii, iar pentru ca cei mici voiau la piscina, am vizitat dupa masa, doar noi baietii, CASCADA COCIULUI (ROSET).
Intrarea pe traseu spre Cascada Cociului se face mai sus de faimosul loc 7 Izvoare din Baile Herculane. Ca punct de reper o sa gasiti o CURBA PERICULOASA, unde pe partea dreapta este un podet si o troita, iar pe partea stanga este o parcare unde puteti lasa masina. De la troita porneste traseul marcat cu punct rosu, drept inainte, nici dreapta, nici stanga.
Noi ne-am ratacit putin aici, luand-o spre stanga, unde poteca mai vizibila ajungea in faneata unei gospodarii. Traseul spre Cascada Cociului trebuia sa dureze 3 ore, dar noi l-am facut intr-o ora si jumatate dus-intors. Pentru copii acest traseu este mai putin periculos decat cel de la cascada Vanturatoarea, dar, mai ales in partea de sus, panta este destul de solicitanta. Cum am ajuns sus, natura ne-a rasplatit cu una dintre cele mai inalte cascade din Romania, asemanatoare cu Cascada Cailor de la Borsa, Cascada Obarsia Ialomitei sau cascadele de pe Transfagarasan, dar si cu o deschidere deasupra padurii dese prin care am ajuns aici si a masivului de pe cealalta parte a Vaii Cernei. Atentie ca zona sufera crunt de lipsa semnalului la telefon, asa ca este bine sa va informati dinainte asupra traseului!
A treia zi am inceput lejer dupa micul dejun, cu o plimbare cu masina pana la Cascada Biger.
Pana la Cascada Biger trebuia sa ne mai oprim la Sfinxul Banatean, la ruinele Cetatii Mehadia si pe la Rapa Neagra. Pe primul obiectiv nu am reusit sa-l gasim, desi intelesesem ca trebuia sa fie chiar la drum, la ruinele cetatii nu am mai urcat, fiind vizibile din drum, iar Rapa Neagra am pozat-o din drum. Voiam sa nu obosim prea mult copiii, care cereau sa ajunga din nou la piscina, pe cand noi voiam sa facem si Cheile Peciniscai…
CASCADA BIGER este chiar la drum, iar faptul acesta, si publicitatea ei masiva, a atras toti lenesii la ea, si astfel a ajuns sa fie si o destinatie cu imbulzeala deranjanta.
In fata Cascadei Biger si-au amenajat cativa antreprenori tarabele lor, in principal cu chinezarii si s-a deschis un mic restaurant ca de motel, un loc cu kurtos si unul cu langose. Pentru ca in parcarile din fata tarabelor nu au loc decat pentru maxim 10 masini, atunci sutele de masini ale turistilor romani sunt directionate intr-o parcare privata, la circa 100 m, parcare care iti percepe 10 pe zi- de parca ai sta 1 zi la micuta cascada aflata in mijlocul padurilor…Pentru a ajunge putin mai sus, la izvorul Cascadei Biger, se mai percepe o taxa de 5 lei de persoana, dar lumea nu prea se inghesuie sa ajunga acololo.
Cascada Biger este cu adevarat speciala, unica, chiar daca nu are caderea masiva de apa si zgomotul tipic, asurzitor, al unei cascade, ci clipoceala, turuitul unui mic izvor ce se scurge pe o imensa movila acoperita de muschi si apoi se varsa in siroaie in Raul Nera. Lumea prezenta aici sta inghesuita cu gura cascata la cascada, iar cei urcati pe pietre in afara balustradelor de protectie, seamana cu niste pinguini galagiosi care deranjeaza, si care nu te lasa sa te bucuri de linistea si frumusetea naturii. Acesta este dezavantajul unui obiectiv turistic/natural care este foarte accesibil si nu foarte bine organizat…
Ne-am intors apoi spre CHEILE PECINISCAI, despre care citisem ca sunt foate spectaculoase, desi putin cunoscute. Ca sa ajungem in chei am intrat pe Strada Pecinisca de la intrarea din Baile Herculane si pe un drum forestier bun am parcurs circa un km pana la o pastravarie.
De aici am lasat masina si am intrat in canion, urmand semnul cu banda galbena, lasand in spate arsita verii si intrand parca intr-o lume pierduta, cu vegetatie luxurianta, ascunsa demult de prabusirea unor stanci. Traseul prin cheile Peciniscai trebuia sa dureze 2 ore dus intors, dar spectacolul incepe chiar de la intrare, asa ca poti parcurge ce distanta vrei. Este un traseu usor, ce se poate face cu copiii, dar cu pantaloni lungi, pentru ca sunt destul de multe urzici. Sus, la intrare in Cheile Peciniscai este si o grota, la care se poate ajunge. De aici, ti-ai putea imagina ca o santinela pazea aceasta lume pierduta, astfel incat comorile sale sa nu-i fie aflate de pradatori. Cum intri in Cheile Peciniscai temperatura scade brusc, invers proportional cu cresterea entuziasmului si a uimirii provocata de spectacolul oferit de natura. Pereti abrupti de munte si bolovani imensi, poteci inguste pe sub bolti parca gotice, iar altele romane, vegetatie luxurianta, un bustean peste Raul Pecinisca care mai sus se praveleste in cascada si se ascunde printr-o pestera sub munte, iesind in afara Cheile Peciniscai, tot acest spectacol nu il pot arata pe deplin prin pozele inacarcate aici, dar va invit sa ajungeti si voi in aceste chei. Nu veti regreta!
Copiii nu mai aveau rabdare, voiau la piscina, asa ca urma acum randul lor. Am incercat de fiecare data sa organizez zilele de concediu astfel incat traseul sa nu fie foarte obositor, dar totodata sa decoperim locuri si lucruri noi, sa avem parte si de aventura, dar si de relaxare, si toata familia sa se bucure de concediu.
A patra zi am vizitat cu adevarat DROBETA TURNU SEVERIN, oras pe care l-am tranzitat de fiecare data fara sa-i descoperim bogatiile. Ne-am oprit in el doar pentru alimentarile de la magazinele sale si am plecat mai departe spre alte destinatii.
Principalele obiective turistice ale orasului Drobeta Turnu Severin sunt: Turnul/Castelul de Apa, Cetatea Medievala a Severinului, Castrul Roman si Podul lui Traian/Apolodor, faleza si portul, Muzeul de Arta si Muzeul Portile de Fier.
I-am dezlipit cu greu pe cei mici de piscina hotelului si am pornit sa infruntam arsita verii in cautarea obiectivelor turistice oferite de Orasul dunarean Drobeta Turnu Severin, orasul matematicianului Gheorghe Titeica, si orasul in care Regele Carol I, cu identitate ascunsa, si insotit de I.C. Bratianu, a pus piciorul pentru prima data pe pamant romanesc, dupa ce acum aproape 2000 de ani, insusi Imparatul Traian al temutului Imperiu Roman a descalecat si el pe acest pamant.
Turnul de Apa este in prezent unul dintre simbolurile Orasului Drobeta Turnu Severin si se poate vizita ca un muzeu, fiind reabilitat recent din fonduri europene. A fost ridicat in 1910 pentru a aproviziona orasul cu apa. Am ajuns aici mai mult pentru privelistea oferita de acesta asupra Dunarii si a Orasului Drobeta Turnu Severin.
La interior am gasit amenajata o expozitie de benzi desenate, realizate de autori originari din Drobeta Turnu Severin, cateva lucrari de arta contemporane si poze vechi cu imaginea orasului. Se poate vizita pentru 5 lei, iar accesul la ultimul etaj se face pe scari sau cu liftul.
Am aflat aici ca muzeele de arta si cel municipal sunt inchise de mai multi ani, asa ca am plecat spre Castrul Roman si piciorul Podului lui Apolodor.
CASTRUL ROMAN DROBETA se afla chiar langa Muzeul Regiunii Portile de Fier, inchis acum, si langa ruina piciorului de pod construit de Apolodor din Damasc pentru Imparatul roman Traian.
Ca sa-l vizitezi trebuie sa intri prin muzeul nou amenajat la intrarea in castru. Pretul unui bilet costa 10 lei si te mai costa 2 lei daca vrei sa vizitezi si micutul muzeu amenajat aici, care nu are nicio legatura cu castrul sau cu romanii….
La parter acest muzeu este amenajat in stil „eclectic”, doua-trei vitrine cu cateva obiecte de scoala din perioada comunismului, alaturi de cateva manechine ale primilor oameni…La primul etaj am gasit o expozitie sumara pentru comemorarea a 100 de ani de la Marea Unire, unde m-au impresionat tablourile de mari dimensiuni ale Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, tablouri realizate de Camil Ressu. La urmatorul etaj am gasit cateva animale impaiate si o serie de machete ale unor vapoare construite in Portul Severnav al Drobetei- singurele lucruri din acest muzeu care i-a impresionat pe copiii nostri.
Am coborat la parter pentru a merge sa vizitam castrul roman pentru care am venit aici. Doamnele ingrijitoare ne-au adunat pe toti astfel incat sa mergem ghidati, adica cu una dintre ele. Am zis sa asteptam pentru ca este important ca la niste ruine sa mergi cu un ghid, dar au fost 15 minute irosite…Doamna care ne-a condus afara abia scotea 2 vorbe, vorbea incet si doar cat sa auda 2 persoane de langa ea, desi eram adunate vreo 15 persoane, iar explicatiile erau de genul: “aici este podul lui Traian”, “aceasta este o cladire cilindrica”, fara sa stie ce functionalitate avea in trecut, de parca noi nu vedeam ca este cilindrica…In fine, castrul a fost renovat si inca mai este in renovare. Merita sa ajungi aici pentru imaginea asupra Dunarii si neaparat sa te informezi inainte asupra istoriei acestuia. Castrul roman a fost ridicat din piatra, in anii 103, dupa Primul Razboi Daco-Roman si constructia podului peste Dunare a fost realizata de arhitectul Apolodor din Damasc. Initial, scopul principal a fost pentru a adaposti o garnizoana, care trebuia sa apere strategicul pod, apoi a fost extins cu amfiteatru, terme, s.a.m.d. Se pare ca a fost prima constructie de piatra de pe teritoriul Romaniei, iar aici s-au gasit caramizi ale uneia dintre cele doua legiuni importante stationate in Dacia, Legiunea V Macedonica, care a contribuit probabil la marirea castrului. Aici a poposit in timpul Razboaielor Daco – Romane insusi Imparatul Traian.
Am lasat in urma castrul roman si am plecat cu masina spre CETATEA MEDIEVALA A SEVERINULUI.
Cetatea Severinului a fost renovata si arata foarte bine, chiar daca nu este deloc animata, si nici populata prea mult cu obiecte de inspiratie medievala, sau cu alte atractii.
Cetatea Severinului a fost ridicata in anii 1200 de cruciatii Ioaniti, lasati de regele Ungariei sa apere acest teritoriu, pe care incerca sa-l colonizeze si sa-l apere. Ulterior, circa 100 de ani, teritoriul intra in stapanirea domnitorilor Tarii Romanesti si este pierdut din nou pe la 1400. In anii 1500 Cetatea Severinului este cucerita si distrusa de turci, fiind si anii cand Regatul Ungariei este invins si devine in mare parte pasalac turcesc.
Important de retinut mi s-a parut si faptul ca in Dacia Romana, Drobeta era al treilea centru urban dupa Apulum si Sarmisegetuza, apoi, ca domnitori importanti ai Tarii Romanesti ca Basarab I, Vlaicu Voda, Mircea cel Batran au avut si titulatura de ban al Severinului (capitanul cetatii). Aceeasi titulatura a avut-o si Iancu de Hunedoara, strajnicul luptator roman ce a devenit nobil maghiar. Mi s-a parut interesant si faptul ca dupa singurul turn al cetatii, ramas in picioare dupa atacurile turcilor, “Turnul lui Sever”- ce facea referire la imparatul roman sau Sfantul Sever/San Severo, acest oras a adaugat la denumirea sa si denumirea Drobeta- denumire imprumutata de la castru roman de aici.
Despre Turnu Severin a scris si Alexandru Vlahuta in Romania Pitoreasca, spunand ca: „E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a răsădi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici și-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăției lui, „Castrele Severiane”, din cari se mai văd și astăzi urme (Turnul lui Sever) în grădina publică a orașului, așezată deasupra portului, pe-o terasă-naltă, de unde se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. Aici a fost odată capitala Olteniei, scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obârșie se pierde în adâncimea vremii, dincolo de descălecătoare. Săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri antice, chipuri de piatră, scule și monede romane -răzlețe amintiri dintro lume de neasemănați viteji, cari-au adus ș-au împânzit în câmpiile Dunării lumina, graiul și falnica putere a celei mai mari și mai slăvite împărății din câte-au stat sub soare. Ce urme de uriași au lăsat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintăi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năprasnica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor. Se văd și astăzi căpătăile podului care-a făcut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, ieșind din valuri, ca două brațe de gigant întinse spre cer. Aici, pe pământul acesta, sfințit de jertfe mari și de prețioase amintiri, se ridică azi Turnu-Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraș apusean, cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde a descălecat acum optsprezece veacuri împăratul Traian, pune întâiul pas pe pământul țării românești tânărul prinț Carol I, chemat să ia în mâna lui ageră și norocoasă destinele acestui popor și — redeșteptând în el strămoșeasca vitejie și putere de muncă — să-l pregătească pentru o nouă fază de propășire și de glorie.”
Pentru ca era deja trecut de ora pranzului, am traversat calea ferata de vis-à-vis de Cetatea Severinului si am continuat pe Faleza Dunarii, pe care am gasit-o mult mai putin amenajata fata de cele ale oraselor Tulcea, Galati, Braila, Calarasi, Giurgiu si chiar Oltenita si Calafat, dar avand in vedere faptul ca am gasit pe un ponton o super ciorba sarbeasca de peste, o saramura de somn si celebra plescavita sarbeasca, am ignorat lipsa amenajarii falezei si ne-am consolat cu mancarea si peisajul frumos al Dunarii.
In speranta in care v-am inspirat in cautarea urmatoarelor destinatii de vacanta, va doresc calatorie placuta! Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
12 Comments