Am ajuns in Orasul BRAILA de doua ori pana acum, odata cu ocazia unei nunti si alta data cand m-am oprit inainte sa ajung la Galati. In aceste doua ocazii am descoperit o parte din farmecul acestui oras dunarean si i-am vizitat principalele sale obiective turistice: Muzeul de Istorie Carol I, Casa Memoriala Panait Istrati, Ceasul Brailei, plajele si faleza Dunarii, Biserica Greaca si Biserica Sfintii Arhangheli.
MUZEUL DE ISTORIE CAROL I din Braila este unul dintre cele mai mari muzee de la noi din tara. Am descoperit in acest muzeu multe lucruri interesante, printre care un coif al unui cavaler get, frumoase vase din cultura Gumelnita, oua de caramida, un frumos covor cu Mihai Viteazul, arme si obiecte turcesti, mai multe sculpturi interesante- printre care una creata de Cecilia Cutescu Storck.
Am vazut la MUZEUL DE ISTORIE CAROL I din Braila si macheta vasului de razboi turcesc “Hevzi Rahman”- scufundat in Dunare, langa Braila, precum si mai multe arme si obiecte gasite la bordul acestuia. Am aflat ca acesta vas a fost scufundat de vasul romanesc “Randunica”, in anii 1800, in timpul unui razboi ruso-turc, folosind torpilele in premiera pentru Romania.
La vastele expozitii de arta ale MUZEULUI DE ISTORIE CAROL I din Braila am admirat o colectie de mobilier oriental, picturi ale lui Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu, Petre Iorgulescu Yor – pe care l-am intalnit la Ramnicu Sarat si o serie de artisti nascuti in Braila cum sunt Nicăpetre, Paula Ribariu, Octav Angheluţă, Gheorghe Naum, Ion Theodorescu-Sion si Max Hermann-Maxy.
Program de vizitare: miercuri-duminica 9-17 oct-apr si 10-18 mai-sept, luni si marti inchis.
In Parcul Piata Traian din fata Muzeului Carol I se afla Biserica Sfintii Arhangheli- o biserica fara turn, transformata in biserica crestina dintr-o fosta geamie turceasca. Tot aici este si CEASUL PUBLIC DIN BRAILA– un simbol al orasului, monument istoric in stil baroc, instalat aici la inceputul anilor 1900.
Mergand spre Dunare am intalnit in cale BISERICA GREACA, pe care voiam sa o vizitez pentru pictura sa realizata de marele Gheorghe Tattarescu- pictor originar din Focsani, intalnit si la Biserica Zlatari din Bucuresti, la Manastirea Bistrita, la Catedrala Mitropolitana din Iasi, la Manastirea Ghighiu langa Ploiesti, la capela Palatului Stirbey de la Buftea, la Biserica Coltea din Bucuresti, la Biserica Negru Voda din Campulung, s.a.m.d. Cel ce a creat si frumoase picturi, printre care amintesc “Unirea Principatelor”, “Renasterea Romaniei”, “Romania Moderna”, portretul lui Balcescu.
Din pacate nu am reusit sa gasim deschisa aceasta biserica si astfel am imortalizat-o doar de la exterior. Biserica Greaca din Braila este impresionanta ca si dimensiune, fiind ridicata la mijlocul anilor 1800, atunci cand domnitorul Romaniei Alexandru Ioan Cuza a ordonat Consiliului Municipiului Braila sa acorde comunitatii grecesti o biserica care sa functioneze in limba greaca- deoarece jumatate din vapoarele care soseau anual in Braila erau grecesti.
Ne-am intors apoi spre Faleza Dunarii, dar nu inainte de a face cativa pasi pe strada pietonala Mihai Eminescu, unde am admirat frumoasa cladire a Teatrului Maria Filotti.
FALEZA DUNARII DIN ORASUL BRAILA nu este atat de speciala cum este cea din Galati, dar infatisarea Dunarii si briza vechiului fluviu este suficienta pentru a te bucura de o plimbare de-a lungul ei.
Zona orasului Braila a fost locuita din cele mai vechi timpuri, gasindu-se aici asezari din neolitic, obiecte ale getilor si ale dacilor. Braila a tinut de Tara Romaneasca si in anii 1400, un cronicar bizantin o numea “orasul dacilor”, apoi a fost in stapanire turceasca aproape 300 de ani, cand denumirea veche Brayla, s-a transformat in Ibraila. Dupa anii 1800 Braila castiga o mai mare importanta fata de Galati, si-l depaseste pe acesta in numarul vaselor ce acosteaza aici. La inceputul anilor 1900 orasul Braila este vizitat de Vasile Lucaciu- unul dintre faimosii memorandisti inchisi de unguri, si de Octavian Goga- care milita impotriva intelegerilor cu Imperiul Austro Ungar. Dupa Primul Razboi Mondial la Braila se stabilea pretul cerealelor la nivel global.
Braila a dat Romaniei multe personalitati, printre care amintesc pe Hariclea Darclee, cu mama nascuta Aslan- faimoasa soprana la nivel global, supranumita “privighetoarea Carpatilor”, cea care a dat numele unei prajituri si pentru vocea careia marele Giacomo Puccini a creat rolul Tosca. Am vazut mormantul Haricleei atunci cand am vizitat Cimitirul Bellu din Bucuresti. Din Braila au fost si Ana Aslan- inventatoarea produsului Gerovital, Anton Bacalbasa- autorul lui Mos Teaca, care spunea ca pana si numele il are ca vai de capul lui, “ba cal, ba sa”, actrita Maria Filotti, Panait Istrati – autorul operei Chira Chiralina, un scriitor pe care l-am gasit inmormantat tot la Cimitirul Bellu, scriitorul Fanus Neagu, Mina Minovici- fondatorul medicinei legale in Romania, cantaretul interbelic Jean Moscopol – cu a lui faimosa piesa “Vrei sa ne intalnim sambata seara”, fugit din tara din cauza comunistilor, poetul roman Perpessicius sau Dumitru Panaitescu intalnit la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti, pictorul aroman Arthur Verona – pe care l-am mai intalnit la Palatul Regal, la Palatul Cantacuzino acum Muzeul George Enescu de pe Calea Victoriei din Bucuresti, cantaretul de Jazz Jonny Raducanu, cantaretii frati “Trio Grigoriu” =cu al lor faimos cantec “La Cabana Trei Brazi”, marele actor Stefan Mihailescu Braila pe care l-am vazut in filmul “Secretul lui Bachus”, pictorii Gheorghe Naum, Paula Ribariu, Octav Angheluţă, Ion Theodorescu-Sion, Max Hermann-Maxy si sculptorul Nicapetre.
Braila a fost vizitata si de Alexandru Vlahuta, care o descria in cartea sa ‘Romania Pitoreasca’ in felul urmator: „În fund, pe-o colină ridicată în fața înălțimilor fumurii ale Dobrogiei, se desfășură, în toată măreția ei, Brăila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase orașe ale țării noastre. Turlele bisericilor strălucesc în razele dimineții ca niște globuri de cristal. Aici orizontul se lărgește, se luminează din toate părțile. Avem impresia că suntem pe Bosfor, la intrarea în Constantinopoli. Dunărea-și împreună brațele cu zgomot. Valurile, stârnite de roata vaporului, fug speriate
în urma noastră și se izbesc de maluri. De pretutindeni s-aud fluiere, sute de steaguri fâlfâie-n aer, în fața portului se-nalță o adevărată pădure de catarguri. De-a lungul cheiului, șlepuri înșirate încarcă și descarcă. Mii de brațe se mișcă în zorul de muncă al dimineții. Movili de porumb se dau la lopată. Cărbuni, piatră, baloturi grele de mărfuri s-azvârl huruind pe jgheaburi de lemn. Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul culcat de-a lungul Dunării, se ridică orașul cu străzile lui largi și drepte, cu
grădini frumoase și clădiri mărețe, cari-i dau înfățișarea unei capitale apusene. Ca la o bătaie de pușcă, cum ieși pe bariera dinspre miazăzi, dai de parcul “Monumentului”, o adevărată pădure, în mijlocul căreia se înalță pe o movilă, între patru tunuri, o piramidă de piatră, ale cărei inscripții
amintesc că la 1828 fortăreața Brăila a fost luată de sub stăpânirea turcilor și redată pentru totdeauna României. Puțin mai înainte sunt vestitele băi de la Lacul-Sărat. Cu treizeci de ani în urmă era câmp pustiu pe aici, doar bivolii se răcoreau pe arșiță în mlăștinile sărate ale acestor bălți. Acum s-a ridicat un orășel, cu grădini, oteluri și băi, în mijlocul acestei câmpii nisipoase, lângă lacul al cărui nămol negru — un adevărat izvor de tămăduire — atrage vara mii de bolnavi din toate unghiurile țării. Prin multe focuri și prin mari greutăți a trecut și Brăila pe vremuri. Pusă aici, în pragul cel mai bântuit de primejdii și mai greu de apărat al țării, a trebuit și ea, ca mai toate orașele noastre dunărene, să-și vadă adesea porțile sparte
de ghiulele turcești, bisericile-n flăcări, și steagurile verzi ale Semilunii fâlfâind pe zidurile stropite de sângele vitejilor ei fii. Azi, după lupte și suferinți de veacuri, o altă Brăilă, liberă, mândră și strălucitoare, se ridică pe vechile-i ruini, — un oraș nou, însuflețit de o nouă putere de viață, își înalță-n cer uriașele-i coșuri de fabrici — stindarde de pace, de muncă și de propășire”
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie culturala. Cred ca prin astfel de trasee ne bucuram de arhitecturi unice si de vechi opere de arta, descoperindu-ne totodata istoria, iar in felul acesta ajungem sa ne iubim mai mult tara, sa contribuim la dezvoltarea ei si sa constientizam care sunt particularitatile ei in raport cu alte tari.
Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania, consultand harta de mai jos: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
6 Comments