In urmatorul traseu am ajuns la pitoreasca manastire Balamuci- ce se afla langa lacul Caldarusani, la Vila Albatros a vestitului ministru Marghiloman- cel ce ne-a condus in Primul Razboi Mondial si la Muzeul Crama 1777 din Valea Calugareasca.
Foarte aproape de manastirea Caldarusani, am descoperit ascunsa in Codrii Vlasiei, o alta interesanta biserica. Este vorba de MANASTIREA SITARU SAU BALAMUCI – de la numele careia cred ca am preluat cuvantul “balamuc” si l-am facut sinonim cu casa de nebuni sau cu ospiciu. Motivul pare sa fi fost faptul ca aici a functionat in trecut un spital de boli psihice, ca si la manastirea Plataresti, dar acum, urmele triste ale acelor vremuri au disparut si au ramas doar in amintirea acestei biserici. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Malamuc,_Prahova).
MANASTIREA SITARU SAU BALAMUCI a fost numita de Paul de Alep si “Manastirea in apa”- sau “Manastirea in Padure”- de catre Nicolae Iorga, si a fost ridicata la inceputul anilor 1600 de Papa Greceanu – strabunicul lui Constantin Brancoveanu si boier de baza al divanului domnesc in peste 10 domnii ale Tarii Romanesti. (http://www.manastireasitaru.ro/m/istoric).
Se pare ca Papa Greceanu a avut si o cula aici si asta m-a dus imediat cu gandul la Cula Greceanu pe care am vazut-o la Maldaresti, dar cu care nu am descoperit sa aibe vreo legatura.
MANASTIREA SITARU m-a impresionat de la prima vedere cu pridvorul ei maiestuos si cu acoladele sale sprijinite pe frumoase coloane brancovenesti. Am apreciat la aceasta biserica si ancadramentele ferestrelor, frumos sculptate in piatra, iar exteriorul bisericii m-a facut sa ma gandesc la biserica Stavropoleus din Bucuresti.
Am gasit in interiorul bisericii SITARU piatra de mormant a unuia dintre fiii lui Papa Greceanu, iar pe peretele din pronaos am vazut tabloul votiv cu imaginile lui Papa Greceanu si a sotiei sale Elina. Tot in tabloul votiv erau si portretele a doi domnitori ai Tarii Romanesti, domnitori care probabil au contribuit la refacerile manastirii. I-am vazut astfel pe domnitorul Constantin Racovita- mort in Bucuresti de la un ospat imbelsugat si pe unul dintre domnitorii Constantin Ghica- intalnit probabil in Iasi la Biserica Frumoasa sau in Targoviste pe vremea cand turcii au ordonat daramarea zidurilor cetatii.
CONACUL MARGHILOMAN sau VILA ALBATROS se afla in orasul Buzau in parcul Marghiloman, in trecut curtea domeniului Marghiloman.
Vila Albatros se poate vizita in prezent, dar nu este organizata ca si muzeu, ci ca un centru cultural cu spatii pentru expozitii, vernisaje, lansari de carte, cercuri de sculptura, pictura, s.a.m.d. In weekend, paznicul va va conduce fara cost prin salile conacului. Il gasiti la intrarea din stanga a conacului- acolo unde se afla anexele slujitorilor, acum in ruina.
Ma asteptam ca vila sa fie mai bogat ornamentata la interior unde, in afara de tavanul casetat si de balustradele sculptate, nimic nu impresioneaza. Mobilierul familiei Marghiloman l-am vazut cu alta ocazie, expus la Muzeul Municipal din Buzau, dar din pacate nu este expus aici, unde-i este locul.
Voiam sa vad Vila Albatros (un nume dat dupa unul dintre caii de curse ai ministrului Marghiloman), pentru importanta omului politic. Acesta facea parte din partidul lui Take Ionescu care, alaturi de Constantin Stere (pe care l-am vizitat langa Ploiesti), au contribuit la unirea Basarabiei cu Romania.
Guvernul Marghiloman a anulat intelegerile din Pacea de la Buftea, datorita nepromulgarii tratatului de catre Regele Ferdinand I si astfel s-a ajuns intr-un final la Marea Unire de la 1918.
Dupa ce am vizitat Conacul Marghiloman, am pornit sa explorez domeniul acestuia. Am trecut pe sub o pergola metalica si apoi peste un podet mic, tot de metal, ce trecea peste un mic lac in care se oglindeau vechii copaci ai domeniului. Am gasit in spatele conacului fostele grajduri, nerenovate inca.
As fi vrut sa gasesc aici mai multe atractii turistice/de divertisment/informatice/culinare, sa servesc chiar si o marghilomana- cafeaua facuta cu vinars, ce poarta numele lui Alexandru Marghiloman.
Am vazut de multe ori indicatorul catre MUZEUL CRAMA 1777, dar nu am reusit pana acum sa ajung la acest muzeu. Acum, cand aproape ca a trecut toamna si viticultorii s-au linistit si si-au dus recolta bogata in beci, a sosit timpul sa poposesc si eu la muzeul crama din vestita Vale Calugareasca- o vale cultivata mai demult cu vita de vie de catre calugarii de la Snagov.
Calugareni ii zicea in trecut- la fel ca locul in care Sinan si-a pierdut dintele in batalia cu Mihai Bravul. Din pacate, de renumele uneia dintre cele mai renumite podgorii din Dealu Mare, nu a mai ramas mare lucru, decat amintirea din cantecul lui Gica Petrescu si imaginile din filmul “Secretul lui Bachus”.
Aici este “Drumul Vinului” si afli asta de la multimea de indicatoare puse aiurea peste tot in zona, fara o destinatie anume. MUZEUL CRAMA 1777 este de fapt o refacere a unei crame care exista pe un domeniu al familiei Bratianu, ceva mai jos, dar se pare ca urmasii aceste familii nici nu s-au ingrijit de ea si nici nu i-a interesa donarea unui petic de pamant pentru acest muzeu. Asa se face ca o localnica inimoasa, muzeograf de profesie, constientizand pierderea pe care ar avea-o romanii prin distrugerea acestui monument de arhitectura si valoarea inestimabila chiar si a ramasitelor cladirii, a donat peticul de pamant necesar si a pus umarul la refacerea acestui edificiu. Mai mult decat atat, a adus de acasa obiecte mostenite de la strabuni si le-a donat MUZEULUI CRAMA 1777, muzeu ce a fost realizat cu efortul Consiliului Judetean Prahova. Au folosit si lemn din constructia veche si au prelucrat totul manual, iar incet, incet, muzeul a prins contur, fiind infrumusetat si cu alte obiecte tematice aduse de la Muzeul Prahova sau donate de alti romani inimosi.
Cand am intrat in curtea plina cu flori si am vazut constructia de lemn, m-am ganditi imediat la Casa lui Brancusi sau la cea a lui Tudor Vladimirescu, la bisericutele de lemn din Maramures, la bisericuta de lemn de la Conacul Octavian Goga de la Ciucea sau la bisericuta lui Horea de la Olanesti. Aceasta constructie gingasa si demna, reprezinta parca o esenta a strabunilor nostri si este legatura noastra cu ei.
Prima data am vizitat beciul constructiei si am remarcat deasupra usii de la intrare, scrijelitura veche a anului constructiei: 1777, exprimat in litere chirilice-faimosul LEAT despre care am mai scris in alte articole. Portalul usii de la MUZEUL CRAMA 1777 era infrumusetat cu coltii de lup- stravechi simbol traditional romanesc care, asa cum imi explica doamna muzeograf, insemna “ca trebuie sa lasi gandurile rele afara, iar inauntru sa intri cu sufletul curat”.
Cum am intrat in beci am fost intampinat de miresme naturale ale buchetelor de rostopasca si de menta, puse aici ca sa alunge mirosul de vechi. Apoi doamna muzeograf mi-a povestit cu atata dragoste, parca cu lacrimi in ochi, povestea fiecarui obiect, ca si cum ar fi vorbit de propriul copil. Se vedea ca ii este drag acest muzeu.
Am vazut la MUZEULUI CRAMA 1777 buti si teascuri donate de familia muzeografului- un lin de lemn si unul de piatra, prese lucrate de mesteri nemti adusi de Carol I in Romania, pompe de spate de stropit via sau pompe trase de magarusi, precum si mobilier vechi, tirbusoane, prese de pus dopuri, s.a.m.d.
Am vizitat apoi parterul cramei muzeu, unde am ramas impresionat de o harta a vinului, realizata pe piele, de un vechi pulverizator pentru igienizarea incaperilor de crama, de o ulcea veche cu flori de hamei si de alte ulcele de vin. Am mai vazut poze vechi cu viticultura romaneasca si o serie de bauturi vechi romanesti: un afeniac, o mustareata, vinuri cu menta sau cu patrunjel. Am simtit ca pasesc in altarul lui Dionisos- zeul trac preluat mai apoi de romani.
La mansarda MUZEULUI CRAMA 1777 au fost aduse costume populare din zona- toate lucrate cu motivul vitei de vie. Deosebit mi s-a parut costumul galben de la Chiojdu- unde am vazut Casa cu Blazoane. Mi-au placut si colectiile de plosti, de covoare, de lazi de zestre- toate legate de vita de vie. Interesanta a fost si colectia de pristolnice cu serafimi si heruvimi, cu pomul vietii, cu invataturi religioase scrise in greaca.
Program de vizitare: marti-duminica 9-17, luni inchis. Cost bilet: 8 lei. http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=441:crama-1777-valea-clugreasc&catid=37:sectii-muzeale
In functie de ce ati mai vizitat in trecut in aceasta zona, si de timpul vostru disponibil, puteti adauga la acest traseu si manastirile Caldarusani, Cernica, sau Plataresti- care se afla in zona Manastirii Balamuci/Sitaru, iar in zona Muzeului Crama 1777 puteti sa mai vizitati si Conacul Bellu, Biserica Cetate Bradu, Manastirea Apostolache, Manastirea Varbila, Tabara de Sculptura Naeni si Crucea Megalitica a Manafului, Biserica Dintr-o Piatra si mormantul tracic, Tabara de Sculptura Ciolanu, Vulcanii Noroiosi, obiectivele turistice din Buzau, obiectivele turistice din Ploiesti, Crama Domeniul Aristitei, Crama LacertA, Crama Domeniile Sahateni, Crama Serve, Crama de Piatra, Crama Mierla Alba, Crama Budureasca, Crama Viile Metamorfosis, Crama Vinalia, Crama Domeniile Franco-Romane sau Crama Gramofon.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
13 Comments