In sfarsit am ajuns sa vedem LACUL VULTURILOR din Muntii Siriu! Il aveam pe lista de cativa ani, dar nu am reusit pana acum sa ne sincronizam programul nostru cu al altor prieteni care au ajuns pana aici. Stiam de Lacul Vulturilor ca este micut ca dimensiuni (circa 10.000 mp) si putin adanc (2 metri- chiar daca a fost botezat si Lacul Fara Fund), ca nu are vegetatie, ca este verzui (fiind alimentat de ploi si de izvoarele de la baza grohotisului) si ca ai mult de urcat pana la “baltoaca” asta, dar, mi s-a parut un loc special, pe care trebuia sa-l vedem, poate pentru numele lui, sau pentru locul in care este amplasat, sau pentru ca am citit de el in Romania Pitoreasca a lui Alexandru Vlahuta.

Ca sa ajungem la Lacul Vulturilor, situat la altitudinea de 1420 m, am plecat de la Cabana Valea Neagra, urmand traseul marcat cu banda rosie si ne-am intors in acelasi loc pe traseul marcat cu punct galben (in unele locuri si cu punct rosu sau dunga albastra). Tot traseul este de circa 20 de kilometri lungime, peste 30.000 pasi si dureaza cel putin 8-9 ore dus-intors. Chiar daca nu sunt zone foarte abrupte sau periculoase, traseul este dificil din cauza diferentei de nivel. Este un traseu care se poate face si cu copiii, desi este foarte solicitant pentru ei si destul de lung. O varianta mai usoara/scurta de a ajunge la Lacul Vulturilor este traseul din Crasna (circa 6-7 ore dus-intors) sau cu masina de teren venind dinspre Chiojdu.

Noi am plecat din Bucuresti la 5:45 si la orele 9 am parcat deja masina langa podetul de lemn ce traveseaza raul Buzau, vis-a-vis de Cabana Valea Neagra. Ne-am echipat rapid si am luat-o la pas peste podetul de lemn, facand apoi dreapta si urmand drumul forestier prin padure.

Este mai bine sa incepeti circuitul spre Lacul Vulturilor prin dreapta, asa cum am facut noi si nu in sens invers prin stanga, pe langa Barajul Siriu, deoarece pe acolo partea de urcare spre Varful Siriu mi s-a parut a fi foarte solicitanta.

Dupa un timp de mers pe drumul forestier am inceput sa vedem si marcajul cu dunga rosie. Circa 3 ore am urcat pe un traseu solicitant, numai prin padure, in care nu am avut parte de peisaje spectaculoase. Am trecut de aceasta zona oarecum monotona, admirand padurea ruginie, bucurandu-ne de aerul curat, de mirosul de ciuperci si de rasina de brad, mancand jir la fiecare popas, inaintand usor cu gandul la obiectivul final si la peisajele frumoase ce ne asteaptau in platou.

Cand am iesit prima data din padure, marcajul nu se mai vedea, dar am tinut stanga pe langa o stana de oi, ghidandu-ne dupa harta de pe muntii-nostri.ro. Stiam ca sunt mai multe stani pe traseul spre Lacul Vulturilor si ca o sa avem de-a face cu cainii lor, dar am avut noroc si nu am intalnit nicio haita de caini care sa ne latre. Probabil ca, venind deja toamna, ciobanii si-au coborat oile in vale. Si nu doar de caini ne temeam, stiam ca zona este foarte salbatica si ca sunt multi ursi si de aceea ne-am anuntat prezenta frecvent, fluierand. Eram singuri pe traseu si am vazut multe urme lasate de ursi.

Am mai mers apoi prin padure circa 30 de minute, dar mult mai lejer, pana cand am ajuns in platou. Acolo am dat de plaiuri intinse de merisoare si de afine si ne-am asezat in mijlocul lor ca sa mancam pe saturate. Afine si merisoare am mai gasit cand am fost la Varful Ciucas si prin Muntii Apuseni, dar, o zona atat de intinsa de merisoare si de afine nu am mai vazut pana acum. Practic, pana la Lacul Vulturilor si dupa, apoi pana am coborat spre padure dupa Varful Siriu, cat vedeai cu ochii erau numai afine si merisoare.

In zona platoului am zarit si foarte multi copaci arsi, ceea ce-ti spune ca nu este bine sa te afli aici atunci cand este vreme rea.

Zona Poarta Vanturilor este marcata de o cruce. Aici se unesc vanturile din toate directiile, dar si drumurile ce vin spre Lacul Vulturilor. Aici am facut stanga in dreptul crucii si am mai mers circa 10-15 minute pana la Lacul Vulturilor, avand in dreapta Varful Malaia. Pe stanga, printre lanurile de merisoare, marcat cu stalpi de metal si punct galben, am trecut pe langa traseul nostru de intoarcere.

Ne-am oprit la Lacul Vulturilor timp de mai bine de 30 de minute. Aici ne-am luat masa campeneasca inconjurati de privelistea superba si ne-am odihnit in acelasi timp picioarele. Lacul Vulturilor nu are cristalinul intalnit la Ochiul Beiului, Lacul de Smarald de la Racos sau Lacul Iacobdeal, nu este singurul lac vulcanic din Romania cum este Lacul Sfanta Ana, nu este atat de mare cum sunt barajele Paltinu, Batca Doamnei, Colibita, Bolboci, nu este lac glaciar cum este Lacul Balea, nu este lac cu apa dulce intr-un masiv de sare cum este Lacul Meledic, sau lac cu apa sarata cum sunt lacurile de la Praid/Sovata si nici nu este plin de nuferi si de lotusi cum sunt lacurile Snagov si Mogosoaia, dar are farmecul lui, incercuit de varfurile Malaia si Siriu, cu privelisti frumoase pana departe in zare, cu plaiuri de merisoare si afine, cu miros de ienuperi si cu o liniste adanca ce te imbie la meditatie.

Langa lac este o cabana de vanatoare si o mare cruce de lemn inchinata eroilor din Primul Razboi Mondial. Despre Lacul Vulturilor am citit si in renumita carte Romania Pitoreasca a lui Alexandru Vlahuta-scriitor inmormantat in Bucuresti la Cimitirul Bellu. Vlahuta a descris frumos si alte obiective turistice importante din Romania, cum sunt: Manastirea Cozia, Castelul Peles, Manastirea Varatec si peisajul romanesc vazut prin operele lui Nicolae Grigorescu.

Alexandru Vlahuta a urcat la Lacul Vulturilor venind dinspre Chiojdu si a poposit langa el, urmand sa coboare ca si noi pe Valea Siriului, pana la raul Buzau. In cartea sa Romania Pitoreasca, Vlahuta a scris urmatoarele: „După două ceasuri de suiș trăgănat ieșim deasupra, în înalta și luminoasa pustietate de pe “Fețele Siriului”. Ne odihnim la capătul podișului pe una din stâncele ce împrejmuiesc încântătorul lac al Siriului. Stă soarele la nămezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. Uimiți, ne uităm în apa lucie, în adâncul albastru al acestui crâmpei de cer încopcit în stânci, la picioarele noastre. Ș-o clipă trăim în basme. Aici spun ciobanii că vin vulturii, primăvara, de beau apă ca săntinerească, aici își învață puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor. Ne lăsăm în jos pe pârăul Mreaja, care-și trage izvorul din apele lacului, trecem prin locuri râpoase, peste grumaji
de stânci, ca să dăm mai de-a dreptul, ceea ce-i pururea drumul cel mai lung, cum spune-așa de bine înțeleptul nostru popor. Iată-ne în sfârșit pe frumoasa vale a Siriului, deschisă-ntre păduri de brad și plaiuri vesele,
cu întinse fânețe ce-ți odihnesc ochii și te-mbată de mireasma florilor.”

Am mai fi stat sa admiram Lacul Vulturilor mult si bine, pentru ca vremea era frumoasa si nu batea vantul, dar stiam ca trebuia sa ne intoarcem si ca mai avem mult de mers si nu era bine sa ne prinda noaptea prin padure, asa ca, dupa ce am luat masa, ne-am intors spre Poarta Vanturilor si, inainte sa ajungem in acest loc, am facut dreapta urmand stalpii de metal cu marcaj punct galben. Ne-am mai oprit din loc in loc ca sa facem poze si sa mai mancam niste afine si merisoare.

Am trecut apoi de Varful Siriu si la ultimul stalp de metal a trebuit sa facem dreapta si sa coboram abrupt in jos. Pe harta muntii-nostri.ro ne arata ca traseul se continua cumva in fata, pe sub niste colti de piatra, dar noi am luat-o in jos, pentru ca se vedea o poteca si din loc in loc erau marcaje de culoare albastra.

Aceasta parte de traseu este mult mai frumoasa fata de partea prin padure, de care am avut parte de dimineata. Nu este monotona deloc, avand privelisti largi in toate zarile, spre Barajul Siriu, spre Muntii Ciucas, spre Varful Penteleu, s.a.m.d.

Am intrat apoi in padure si am coborat destul de intens, circa o ora, trecand la final, in linistea amurgului, pe langa Barajul Siriu. In aceasta parte am incetinit ritmul de mers si am respirat usurati, pentru ca am terminat traseul pana sa se intunece. Am trecut podetul de lemn care ne conducea la masina noastra si apoi ne-am indreptat cu satisfactie spre pensiunea unde trebuia sa ne cazam.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

Daca veniti spre Lacul Vulturilor dinspre Chiojdu, va recomand cu tarie sa vizitati Casa cu Blazoane si Manastirea Apostolache. Tot in zona se poate ajunge usor la Cascada Casoca sau Pruncea, la Vulcanii Noroiosi si la tabara de sculptura si lacul Meledic, la crucea megalitica a Manafului si la tabara de sculptura de la Naeni, la schiturile rupestre de la Bozioru, la Babele de la Ulmet, la tabara de sculptura de la Magura, la Conacul Bellu, s.a.m.d.

Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti pe harta de pe www.taradacilor.ro peste 500 de obiective turistice din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/