In toate orasele lumii, unele dintre principalele obiective turistice si arhitectonice sunt bisericile, lucru datorat evident pozitiei privilegiate pe care biserica a avut-o de-a lungul istoriei- fiind una dintre puterile statului/regatului/principatului/s.a.m.d. Vizitand si in Romania aceste importante edificii istorice, putem invata foarte multe lucruri despe arhitectura, arta, istoria si inaintasii nostri si am putea face o comparatie a nivelului de bogatie dintre tari- unele mandrindu-se cu domuri impresionante, iar altele cu modeste biserici.
Eu personal apreciez bisericile pentru rolul lor in pastrarea istoriei si a arhitecturii, dar si de propagatoare a scrierii si a artei. Nu stiu cati romani merg la biserica si pentru aceste aspecte, dar stiu ca nemuritorul nostru Nicolae Iorga s-a luptat sa le protejeze si a analizat in vizitele sale prin biserici, pana si evolutia vestimentatiei ctitorilor- de la domnitori pana la boierasi si negustori, lasandu-ne observatiile sale fine in cartea lui: „Istoria romanilor in chipuri si icoane”.
Traseul meu porneste de la Biserica Kretzulescu, apoi ajunge pe la bisericile Stavropoleus, Balasa, Radu Voda, Bucur, Sfantul Spiridon Nou si se termina cu Biserica Coltei. Prin acest tur am descoperit istoria, o diversitate de stiluri si de curente de arhitectura si mi-am bucurat privirea cu multa arta frumoasa- de la pictura veche a lui Parvu Mutu, la cea noua a lui Tattarescu.
Unele dintre cele mai frumoase si interesante biserici istorice din Bucuresti sunt localizate in jurul Centrului Vechi, putandu-se atinge usor intr-un tur dedicat numai acestor obiective.
Situate pe acest traseu, sau foarte aproape, mai sunt bisericile Sfantul Anton, Zlatari, Patriarhie, Sfantul Gheorghe Nou- biserici istorice interesante, care in functie de timpul vostru se pot adauga la acest traseu sau se pot vizita separat.
Incep acest tur cu BISERICA KRETULESCU, biserica ce aduce o nota aparte unei zone cu cladiri albe, impozante si cam austere, intrand in contrast cu acestea prin forma si culoarea sa rosiatica.
Totusi, daca o privim din alta perspectiva, din spatele Palatului Regal, o sa vedem ca Biserica Kretulescu face trecerea si integreaza cumva in zona o constructie comunista, pe Sala Palatului- cea care a preluat in arcadele sale, modelul arcurilor romane din firidele oarbe ale BisericiiKretulescu.
Situata pe Calea Victoriei, langa Palatul Regal si in fata fostului Comitet Central (mai apoi Senatul Romaniei), Biserica Kretulescu a fost un martor de seama al Revolutiei Romane. Nu am cum sa uit imaginea ei, alaturi de gaurile facute in peretele cladirii alaturate, de gloantele trase la Revolutie.
In anii 1700, una dintre fiicele lui Brancoveanu, Safta, impreuna cu sotul ei pe nume Kretzulescu, se ingrijesc de ridicarea acestui edificiu- astazi unul dintre cele mai importante ale Bucurestiului. Si aici, alaturi de Surpatele, Dintr-un Lemn si Stelian, a cantat marele nostru scriitor Anton Pann, iar parte din pictura murala este realizata de marele nostru pictor Gheorghe Tattarescu.
Langa Biserica Kretulescu se afla statuia ardeleanului Corneliu Coposu, pe care va recomand sa nu o ignorati daca tot sunteti aici. Cautati cu aceasta ocazie biografia lui Coposu, transmiteti-i un gand sau o plecaciune marelui luptator impotriva comunismului, pentru care a suferit o viata in puscarii.
Mergem mai departe la BISERICA STAVROPOLEUS, care este una dintre cele mai frumoase biserici din Bucuresti. Aceasta biserica se afla chiar in Centrul Vechi si probabil ca ai trecut pe langa ea de multe ori, atunci cand ai venit de la Carul cu Bere.
Un prieten de-al meu a ales sa-si boteze copilul chiar aici, probabil pentru istoria si frumusetea bisericii, principiu pe care l-am urmat si eu atunci cand a venit timpul baiatului meu- alegand in schimb biserica lui Constantin Brancoveanu din Mogosoaia.
Biserica Stavropoleus, ce seamana cu o frumoasa bijuterie cu intarsii multicolore de pietre pretioase, a fost ctitorita la inceputul anilor 1700 de domnul fanariot Nicolae Mavrocordat, prin grija unui negustor grec, de la care biserica isi trage si numele. Negustorul grec a ridicat constructia chiar in curtea hanului pe care-l detinea, dar intre timp, constructiile anexe si hanul au disparut, fiind inlocuite de alte constructii realizate de marele architect roman Ion Mincu- cel care a dat si numele facultatii de profil din Bucuresti. Exteriorul m-a facut sa ma gandesc la Manastirea Balamuci din apropierea Bucurestiului, de la care Mavrocordat ar fi putut sa se inspire.
BISERICA DOMNITA BALASA este o alta biserica frumoasa din Bucuresti ce trebuie neaparat vizitata. Cu inceputuri de la jumatatea anilor 1700, a fost ridicata din initiativa Domnitei Balasa- al carei nume il poarta, una dintre fiicele lui Constantin Brancoveanu, pe care am mai intalnit-o la palatul brancovenesc de la Potlogi.
BISERICA DOMNITA BALASA a fost construita de patru ori si a ajuns in forma actuala la sfarsitul anilor 1800, in timpul domniei lui Carol I, dupa proiectia lui Alexandru Orascu si sub supravegherea arhitectului Lecomte de Nouy. Alexandru Orascu a mai proiectat si Grand Hotel du Bulevard de langa Parcul Cismigiu, Catedrala Mitropolitana din Iasi si Biserica Gradina Icoanei, iar pe Lecomte de Nouy l-am intalnit in arhitecturile unor cladiri celebre, in special in refacerea din temelii a Bisericii Sfantul Nicolae din Iasi a lui Stefan cel Mare, Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu, Manastirea Curtea de Arges a lui Neagoe Basarab, biserica curtii domnesti din Targoviste, precum si la Castelul Peles, Biserica din Manesti, biserica Bratienilor, s.a.m.d.
Ascunsa in spatele blocurilor de la Piata Unirii, BISERICA DOMNITA BALASA concureaza prin sculpturile ei cu bisericile vazute in Paris sau Roma si chiar le depaseste pe unele prin bogatia ornamentala si culoarea de la exterior.
In curtea BISERICII DOMNITA BALASA se afla statuia Domnitei Balasa sculptata de marele Carol Storck, iar sub cladirea bisericii am inteles ca a zidit Carol I intr-un tub de sticla, cate-un exemplar din monedele si ziarele epocii. Interesant lucru, nu?
Istoria MANASTIRII RADU VODA incepe in anii 1500 cu Mihnea cel Rau, fiind mai apoi prima biblioteca din Bucuresti, devenita ulterior un liceu francez si scoala de partid in perioada comunista.
Am ramas incantati de curtea Manastirii Radu Voda, frumos amenajata peisagistic, de aerul medieval dat de turnul de la intrare, de frumoasele sculpturi si picturi- printre care si unele realizate de marii pictori Tattarescu si Lecca.
Adresa: Strada Radu Voda 24A.
http://www.manastirearaduvoda.ro/
Peste drum de Manastirea Radu Voda am urcat si la BISERICA BUCUR- parca sora mai mica a manastirii, dar mai speciala si mai frumoasa. Biserica Bucur te intampina cu un mic turn cu clopot, ce te duce cu gandul la Grecia.
Biserica Bucur are o arhitectura ce seamana foarte mult cu Casa lui Hagi Prodan din Ploiesti, cu Casa Memoriala Nicolae Iorga din Valenii de Munte si cu Conacul Bellu din Urlati.
Nu se stie exact cand a fost construita Biserica Bucur, dar se pare ca a fost reconstruita in jurul secolului 17. Se mai remarca si prin frumosul cerdac sprijinit de coloanele de lemn, prin turla sa sub forma de ciupercuta si prin ancadramentul usii de la intrare- frumos sculptat in piatra.
Am vizitat BISERICA SFANTUL SPIRIDON NOU pentru frumoasa sa arhitectura si pentru istoria ei bogata, dar cel mai mult pentru pictura murala realizata de faimosul pictor Gheorghe Tattarescu- nascut in Focsani, a carui opera am mai admirat-o si la Biserica Zlatari, la Coltea, la Kretzulescu, Biserica Greaca din Braila, Biserica Bistrita, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Biserica Sfanta Vineri din Ploiesti, Manastirea Ghighiu, la capela Palatului Stirbey din Buftea.
Situata foarte aproape de Palatul Patriarhiei si de Biserica Slobozia, Biserica Sfantul Spiridon Nou a fost construita la mijlocul anilor 1800 pe locul alteia ridicata aici cu 100 de ani inainte. Prima biserica a fost o ctitorie a domnitorilor Tarii Romanesti- Scarlat si Alexandru Ghica, inmormantati aici alaturi de domnitorii Hangerli si Alexandru Sutu. Actuala constructie a Bisericii Sfantul Spiridon Nou a fost ridicata pe timpul Domnitorului Barbu Stirbey, dupa planurile arhitectului francez Villacrosse-arhitect pe care l-am mai intalnit la refacerea Bisericii Sfantul Gheorghe Nou– ultima ctitorie a lui Constantin Brancoveanu si la Pasajul Vilacrosse de pe Calea Victoriei.
Inca de la intrarea in Biserica Sfantul Spiridon Nou, mi-a atras atentia pictura lui Tattarescu, realizata pe tampla bisericii, o opera ce prevestea minunea renascentista de la interior. Impresioneaza la aceasta biserica si coloanele masive de marmura, terminate in frumoase capiteluri, precum si vitraliile sale realizate la Viena. Se pare ca pana la aparitia Catedralei Neamului, Biserica Sfantul Spiridon Nou a fost cea mai mare biserica ortodoxa din Bucuresti. Este un edificiu demn de a concura cu alte frumoase biserici ale lumii. Cu siguranta ca merita vizitata!
La cativa metri mai sus, pe aceeasi strada cu biserica Sfantul Spiridon Nou, am vizitat cu alta ocazie CASA VOINA SAU CASA DE TARGOVET, care este alaturi de Casa Melik, una dintre cele mai vechi case din Bucuresti. Aceasta cladire a fost renovata de Institutul National al Patrimoniului si se poate vizita fara cost pana va deveni muzeu. Trebuie doar sa le trimiteti un email la adresa de pe site-ul https://patrimoniu.ro/ si un angajat de-al lor va veni sa va deschida cu placere, inclusiv in weekend. Arhitectura casei seamana mult cu cea a Casei de Targovet din Ploiesti, a Conacului Bellu din Urlati, a Casei Memoriale Nicolae Iorga din Valenii de Munte sau a Bisericii Bucur din Bucuresti.
Peste drum de Palatul Sutu, astazi Muzeul Bucurestiului, am gasit BISERICA COLTEA– una dintre cele mai vechi biserici din Bucuresti.
Biserica Coltea se afla in curtea spitalului cu acelasi nume si a fost ridicata la sfarsitul anilor 1600 de Mihai Cantacuzino, a carui statuie, realizata de sculptorul Storck, o vegheaza si astazi din apropiere.
Cum sa nu vizitezi Biserica Coltea cand intrarea acestei bisericii a impresionat atat de mult, incat sotii Storck au copiat-o si au expus-o cu mandrie in casa lor, sub forma unei fantani de piatra?
Este memorabil la Biserica Coltea si pridvorul sau cu cupolele valurite, un pridvor care se sprijina pe frumoase coloane brancovenesti si care poarta cu mandrie pictura lui Parvu Mutu. La interior, Biserica Coltea este innobilata cu opera lui Tattarescu.
Pe urmele spatarului Mihai Cantacuzino si a pictorului sau preferat- Parvu Mutu am mai ajuns si atunci cand am vizitat renumita Manastire Sinaia, Manastirea Robaia, incredibila Biserica Fundenii Doamnei si la cea din Ramnicu Sarat.
Sper ca ti-a placut articolul si ca te-am inspirat pentru urmatoarea destinatie culturala. Te incurajez sa vizitezi vechile biserici de pe teritoriul tarii noastre nu doar pentru religie, ci pentru cultura, educatie, arhitectura, arta, descoperirea istoriei si a ceea ce suntem. Pentru alte obiective turistice si istorice din Bucuresti te rog sa citesti articolele din meniul: https://www.taradacilor.ro/category/obiective-turistice-in-bucuresti/
Despre Bucuresti a scris si americanul James O Noyes in cartea sa Romania tara de hotar: „Bucureştii au devenit capitala Valahiei în secolul al XVII- lea. Oraşul acoperă o suprafaţă aproape la fel de mare ca Parisul. Este aşezat pe Dâmboviţa, un mic râu care izvorăşte din Carpaţi şi se varsă în Argeş
la mică distanţă de oraş. Potrivit unei zicale din popor, redată
la începutul capitolului, cei care au băut din apa dulce a Dâmboviţei zăbovesc cu drag de- a lungul malurilor sale. Aşa s- ar putea explica apariţia frecventă a ruşilor la Bucureşti, dar eu, pentru că apa mâloasă şi puturoasă e însăşi „mama câinilor morţi“1, am evitat- o pe cât mi- a fost posibil.
Singurele clădiri din Bucureşti care merită amintite sunt Hanul lui Manuc bei, Spitalul Brâncovenesc şi Spitalul Colţea, cu turnul său ciudat, construit în 1715 de soldaţii lui Carol XII, căzut astăzi în ruină. „Oraşul Păcii“, după cum suge -rează numele de Bucureşti, e alcătuit din palate şi cocioabe.
E mai degrabă o adunătură de sate mai mari. Ici vezi grădini minunate, cu alei şi flori aranjate cu mult gust, iar colo, smâr – curi care se inundă în fiecare primăvară şi unde broaştele şi guşterii ţin necontenite concerte. Străzile prăpădite, pa -vate cu piatră sau cu buşteni dispuşi transversal, sunt îne -cate iarna în noroi adânc şi acoperite vara cu praf gros.”
Un alt scriitor strain, Patrick O Brian, in cartea sa Jurnalul unei calatorii a descris vizita sa in Bucuresti: „Orașul este foarte frumos. Are vreo 300 de biserici, fiecare cu două sau mai multe turle înalte. Cele mai multe clădiri pu -blice au, la rândul lor, turnuleţe sau cupole, iar fiecare turlă, turnuleţ sau cupolă este acoperit cu tablă. Când am ajuns, o pâclă ca un abur se lăsase peste clădirile mai mici, îndulcindu-le muchiile, iar deasupra acestui nor vălurit mii de acoperișuri, turle şi turnuri aruncau sclipiri orbitoare în soare și încununau oraşul ca o diademă de argint. Bucureştii sunt aproape la fel de în tinși ca Parisul, însă o treime este acoperită de gră –
dini, astfel că frunzişul verde aprins al copacilor apă -rea ici-colo deasupra pâclei, sporind efectul încân tător al întregului peisaj.”
31 Comments