Din Piatra Neamt va recomand sa faceti un alt traseu turistic interesant din Romania, un traseu care ajunge la Manastirea Varatec- unde o sa calcati pe urmele Veronicai Micle, la Manastirea Agapia- pictata de Nicolae Grigorescu, la Manastirea Neamt- ctitorita de Stefan cel Mare si la puternica Cetatea Neamtului- „vizitata” de regele Sobieski al polonilor si de Soliman Magnificul a turcilor.

Apreciez bisericile vechi pentru ca sunt adevarate muzee, unde istoria, arhitectura veche si arta se combina in mod armonios. Cum sa nu te simti privilegiat atunci cand ai posibilitatea sa admiri in bisericile noastre pictura lui Nicolae Grigorescu, Tattarescu, Lecca si alti mari pictori romani? Imi plac bisericile noastre istorice si pentru ca sunt amplasate intotdeauna intr-un cadru natural superb, ce te indeamna la meditare si la relaxare.

De-a lungul timpului VARATECUL a atras ca un magnet personalitatile culturale ale tarii. La Manastirea Varatec este mormantul Veronicai Micle- care s-a retras la manastire dupa moartea lui Mihai Eminescu, iar despre Varatec au scris Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Calistrat Hogas si Gala Galaction.

George Toparceanu scria despre „Varatic” urmatoarele: „Am nimerit la mânăstirea Văratic – la maici. Acolo se duc vara să se odihnească moldovenii noştri, când au de lucrat ceva cu capul, şi moldovencele noastre, când n-au nimica de făcut. Şi nicăieri nu-i atâta animaţie ca-n aceste sfinte lăca -şuri de linişte şi de reculegere. Mai întâi au maicile obiceiul să tragă clopotele, toată ziua şi toată noaptea. Moldovenii –la fel. Şi mai au măicuţele un obicei: toacă. Dimineaţa toacă, după-prânz toacă, la miezul nopţii toacă. Moldovencele – la fel. Aveam şi gazdă o măicuţă care făcea toată ziua acelaşi lucru, nu numai pe-afară – că mă şi miram, de unde atâta misticism într-o mână de femeie? Dar mai cu seamă toaca cea mare, din clopotniţă, cu rit -mul ei sacadat, producea asupra mea un efect cu totul contrar intereselor d-tale. Îmi aducea aminte de mitralieră. Parcă eram la Turtucaia.”

La Manastirea Varatec s-a calugarit si este inmormantata Safta Brancoveanu, sotia banului Craiovei- Grigore Brancoveanu. Iar marele sculptor Ion Jalea, “intalnit” la Constanta, i-a creat Saftei Brancoveanu in curtea manastirii un frumos monument.

Varatecul a realizat prin atelierul “Regina Maria” mai multe covoare, tesaturi, broderii, special create pentru Casa Poporului din Bucuresti.

Chiar daca nu impresioneaza prin vechimea sa, Manastirea Varatec fiind construita la sfarsitul anilor 1700, merita sa va bucurati de linistea si farmecul acesteia, sa admirati obiectele medievale ale muzeului si sa calcati pe urmele marilor nostri scriitori.

MANASTIREA AGAPIA  a avut sansa sa fie pictata de marele nostru pictor Nicolae Grigorescu, ulterior constructiei ei, fiind o ctitorie de la mijlocul anilor 1600 a fratelui domnitorului Vasile Lupu, hatman (conducator de osti) la acea vreme. Agapia a preluat si el numele raului din apropiere, asemenea altor manastiri ca si Humor, Bistrita, Slatina si Probota.

Manastirea Agapia mai este renumita si din scrierile lui Ion Creanga, Calistrat Hogas si Alexandru Vlahuta- acesta din urma avand in incinta manastirii si o casa memoriala. Si aceasta manastire a fost cuprinsa pentru frumusetea ei in Albumul General al Romaniei, ca si manastirile Varbila si Slatina.

In Romania Pitoreasca, Vlahuta scria urmatoarele: „Mânăstirea Agapia e vârâtă-n munți, pitită-ntr-un ungher de văi, așa că n-o vezi decât când intri-n ea. Dinspre miazănoapte o păzește de crivăț o măgură-naltă, descoperită -„Muncelul cu Flori”; la apus se ridică zid întunecat de codru, și-n față iarăși pădure de brazi, străbătută de cărări ce te scot în luminișuri neașteptate — “Poiana Mitropolitului”,“Poiana Stariții”, iar mai sus prin bungete de fagi, deasupra opcinei înalte, în fermecătoarea priveliște de pe “Ciungi”, de unde vezi jos mânăstirea Văraticului, în dreapta băile Bălțățești, în stânga Cetatea și Târgu-Neamțului, în față larga, nemărginita vale-a Moldovii.
Stă soarele pe strunga de la “Cruce”. Din cerdacul arhondaricului îmi răcoresc privirea pe ierbulița verde ceacopere curtea pătrată, îngrădită de toate părțile de încăperile albe, curate, tăcute ale mânăstirii. Din mijlocul curții senalță strălucitoare “biserica cea mare”, zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu.”

Am ajuns la CETATEA NEAMTULUI de doua ori pana acum, dar as vizita-o in fiecare an daca ar fi posibil. Prima data, impins de dorinta de cunoastere am urcat dealul, infruntand ploaia ca un cavaler- cu umbrela pregatita de atac, iar restul familiei m-a asteptat la masina speriati de cativa stropi.

Pe langa privelistea avuta de sus, Cetatea Neamtului m-a impresionat cu masivitatea zidurilor sale si cu podul suspendat- ce duce la o intrare gotica, care astepta „invitatii” nepoftiti cu doua capcane.

Construita la sfasitul anilor 1300 de domnitorul Petru I, fortificata de Stefan Cel Mare, cucerita de doua ori de Solimanul turcilor si de Sobieski al polonilor, cetatea Neamtului s-a predat fara lupta la sosirea lui Mihai Viteazul in anii 1600. A fost distrusa intentionat de doua ori de domnii Moldovei, asemeni Sucevei, la ordinul turcilor- asa cum tot acestia au cerut mutarea capitalelor Principatelor Romane mai dinspre munte inspre campie, unde romanii se puteau apara mult mai greu…

Denumirea de “Neamt” este posibil sa vina de la Cavalerii Teutoni- care au ridicat in zona in jurul anilor 1200 un castru. Cetatea este in prezent frumos renovata, fiind reconstituite si amenajate mai multe camere, sala de sfat, sala armelor, inchisoarea, camera proviziilor.

Cetatea Neamtului, folosita de domnitori pentru a-si proteja familiile si averea in timp de razboi, a fost mentionata de numerosi scriitori romani, printre care Ureche, Neculce, Cantemir, Bolintineanu- in renumita scriere “Muma lui Stefan cel Mare”, Negruzzi- in “Sobieski si romanii” Creanga, Hogas si George Cosbuc.

Cetatea Neamtului este o cetate cu adevarat memorabila, croita special ca sa nu fie biruita. Vegheaza asupra intregii vai si este protejata din spate de padure deasa. Este asezata pe o culme masiva de piatra, ce se numeste Timus- probabil in memoria cazacului despre care am citit in letopisetul lui Neculce, cel cu care s-a inrudit domnitorul Vasile Lupu si de care s-a folosit in luptele cu Tara Romaneasca impotriva bravului Matei Basarab.

Si la MANASTIREA NEAMT am ajuns de mai multe ori, fiind foarte aproape de Cetatea Neamt. Este cel mai mare asezamant monahal din Moldova, asa cum este Manastirea Hurez in Tara Romaneasca.

In acelasi timp, am inteles ca este si cea mai veche asezare bisericeasca- cu inceputuri din anii 1200. A fost refacuta la sfarsitul anilor 1300 pe timpul domnitorului Petru Musat I. Actuala biserica din piatra este o ctitorie a lui Stefan Cel Mare.

Am mentionat Manastirea Neamt pentru frumusetea picturilor sale interioare- ce dateaza din vremea lui Stefan cel Mare, iar unele din vremea lui Petru Rares. Manastirea Neamt are cea mai veche si mai mare biblioteca bisericeasca, iar aici este ingropat domnitorul Stefan al Doilea- un unchi al lui Stefan Cel Mare sau Stefan al Treilea.

Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta!  Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee de pe harta taradacilor.ro: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/