OBIECTIV INDEPLINIT: AM CUCERIT EVERESTUL ROMANIEI. PE VALEA REA, PANA PE VARFUL MOLDOVEANU.

Varful Moldoveanu, Valea Rea, Muntii Fagaras, Romania, obiective turisticee, traseu montan, stana lui Burnei

A sosit timpul dupa mai multi ani de amanari, sa ajungem pe cel mai inalt varf din Romania. Acest traseu a fost programat cu cateva luni inainte, impreuna cu cei cu care acum 18 ani in timpul studentiei am ramas blocati la Babele pe un viscol napraznic. Urma astfel un weekend cu un traseu pe care trebuia neaparat sa-l fac (asa cum cred ca trebuie sa-l faca orice roman cel putin o data in viata), impreuna cu o draga revedere de prieteni si vizionare de poze vechi cu povestiri de peripetii studentesti.

Entuziasmati de aceasta drumetie, am plecat de vineri din Bucuresti, cat sa ajungem sa ne instalam cortul pe ultima ora de lumina. Pana la STANA LUI BURNEI, unde am innoptat, am facut din Bucuresti circa 4 ore, doua ore pe drum de astfalt si alte doua ore pe un drum forestier.

Drumul forestier urmeaza cursul raului Doamnei si se poate parcurge cu orice masina cu garda joasa. Am retinut cu aceasta ocazie zona drumului forestier pentru o eventuala campare offcamping, aici unde am vazut multe grupuri ce s-au campat langa albia raului, adapostite la umbra copacilor.

Cum am trecut de Nucsoara si am inceput drumul forestier, am zarit la inceput, cateva grupuri galagioase de oameni, apoi mai departe oameni care isi cauta linistea pe hamace, si sus langa Stana lui Burnei i-am gasit pe montaniarzii linistiti care isi dozau energia pentru drumetia de a doua zi.   

Stana lui Burnei este un loc magic. Casuta de lemn a fostei stani parasite este asezata intr-o caldare ce este inconjurata de masive muntoase. In fata ei se isi etaleaza frumusetea Cascada Doamnei, iar mai departe in zare se vede Cascada Vaii Rele ce este formata pe raul Valea Rea. Aici este locul perfect in care sa te odihnesti pentru a doua zi de drumetie, un loc in care eu am adormit ca unui prunc pe cantecul linistit al cascadei si pocnitul ca de semineu al lemnelor ce ardeau in focul de tabara, imbatat de aerul super oxigenat al padurii ce inconjura valea.

Initial voiam sa dormim cu cortul mai sus, langa lacul glaciar Iezerul Triunghiular sau pe langa Refugiul Vistea, dar am zis intr-un final ca nu are sens sa ne fortam pana acolo spatele, urcand cu corturi si alimente si sa ne expunem capriciilor vremii, cand putem sa stam confortabil mai jos si sa lasam corturile si bagajele la masina, si astfel sa urcam pe Moldoveanu mai lejer, doar cu un mic rucsac in spate.

Parcarea de langa stana lui Burnei este destul de incapatoare, fiind loc lejer pentru 10 masini, iar daca vin si mai multe masini se poate parca pe marginea drumului. Problema este mai degraba de locuri de pus cortul, fiind vreo 5-6 locuri chiar vis-a-vis de stana, vreo 5-6 locuri pe dreapta imediat dupa stana (unde ai parte si de excremente uscate de oaie, dar peste care a crescut vegetatia) si vreo 5-6 si mai sus pe stanga- peste un alt podet de lemn ce trece raul.

A doua zi intentionam sa parcurgem lejer traseul ce duce pe Varful Moldoveanu, astfel incat sa ne bucuram de fiecare colt de munte, de fiecare priveliste, fara sa ne obosim si asa ca am pornit in jur de ora 8, dupa ce ne-am baut cafeaua si ceaiul. Am luat-o spre Cascada Vaii Rele, urmand semnul triunghi rosu.

Acest traseu este destul de usor, nefiind zone expuse sau cu pericol de accidentare, desi numele de Valea Rea ne-a pus putin pe ganduri atunci cand veneam dinspre Bucuresti. Urcand pe aceasta vale am vazut pe un versant in dreapta, dar la mare departare, un urs ce strabatea grohotisul spre padure, iar cum am ajuns sus pe platou am fost intampinati de privelistea varfurilor Moldoveanu (2.544 m) si Vistea Mare (2.527 m). Aici, platoul strangea ca un burete apa scursa de pe versantii muntilor, iar Raul Valea Rea se forma si sepuia pe platou formand mici ochiuri de apa, ca mai apoi sa cada ca intr-un roller coaster spre Stana lui Burnei.

Mai sus, langa lacul glaciar Iezerul Triunghiular ne-am intalnit cu cativa magarusi, care ne-au cautat cu nonsalanta prin buzunare de ceva de-ale gurii.

Am mai urcat apoi pana la Portita Vistei de unde am avut parte de un super peisaj transilvanean si unde am vazut refugiul Vistea – stand parca in echilibru sa nu se rostogoleasca la vale.

De aici mi s-a parut ca traseul a inceput sa devina mai greu, cu un urcus mai sustinut pana pe Varful Vistea Mare. Dupa cateva minute de facut poze in toate zarile, am pornit spre Varful Moldoveanu.

Cele doua varfuri sunt legate de o carare ingusta de creasta si de o zona abrupta prevazuta cu lanturi.

In sfarsit am ajuns pe Varful Moldoveanu! Trebuia sa ajung si aici, sa privesc in zare cum mi se intinde la picioare minunata patrie, langa steagul Romaniei ce se agita de zor si langa o cruce ce amintea de legionari si de luptatorii anticomunisti din Muntii Fagaras.

Am stat un timp pe varf si am contemplat, am admirat peisajul ce se vedea clar in toate directiile. Muntii Fagarasi au adapostit cea mai mare miscare anticomunista din Romania, trupele lui Arnautoiu, Arsenescu si Ogoranu- partizani despre care am aflat si la Memorialul Inchisoarea Pitesti. Va recomand cand ajungeti acasa, sa vizionati filmul “Portretul luptatorului la tinerete”, in care Ion Gavrila Ogoranu, alias “Mosu” este bine interpretat de Constantin Dita (Giani din Las Fierbinti J).  Cu ajutorul filmului o sa vizualizati in minte ca pe aceste plaiuri au calcat luptatorii anticomunisti, fiind mentionate in film nume ca Valea Rea, Varful Dara, Moldoveanu, precum si nume ale satele din zona.

Interesant mi s-a parut si faptul ca pe Varful Modoveanu am gasit ca la un muzeu si o carte de oaspeti, protejata intr-o cutie de metal, un caiet in care puteai lasa un mesaj sau cateva impresii de drum.

La intoarcere am facut un circuit pe la Lacul Galbena, traseu care ne ducea tot la Stana lui Burnei, dar pe un drum mult mai usor si foarte pitoresc. La inceput am luat-o pe Curmatura Moldoveanu ce semana cu spinarea unor dinozauri, un traseu marcat cu triunghi albastru.

Practic am urmat coasta muntilor pana cand am ajuns la Varful Galbena si am coborat apoi spre stanga pe langa Lacul Galbena atunci cand am gasit traseul marcat cu cruce albastra. Lacul Glaciar Galbena este alimentat de un parau ce colecteaza apa de pe versantii muntelui, iar apoi din lac apa se revarsa in laculete mai mici si apoi intr-o cascada pana jos langa stana lui Burnei.

De pe acest platou am inceput sa coboram spre padure, pe o carare inconjurata de jnepeni si plina de afine. Drumul acesta a fost cu multe opriri, timp in care ne-am facut plinul de minunatele fructe de padure.

Am ajuns la cabana fix la ora 18, dupa 10 ore de mers lejer, din care aproape o ora am stat pe Varful Moldoveanu. Traseul se poate parcurge in circa 7-8 ore, asa cum au facut-o vecinii nostri de cort, dar noi nu aveam nici conditia fizica necesara, nici nu consideram necesar sa ne grabim ca sa fim la corturi la ora 14 si sa stam apoi degeaba.

Am innoptat din nou la cort si am pornit a doua zi linistiti spre casa, cu satisfactia indeplinirii unui obiectiv important si cu amintirea momentelor frumoase petrecute cu prietenii.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

Ne-am oprit pe drum si la lacul de acumulare Vasalatu sau Doamnei, un lac plin de lostrite pe o parte iar pe cealalta parte plin de rugina aferenta reviziei acestuia. Chiar vazusem pe drum mai multi pescari la pastrav si placute care interziceau pastrarea pestelui prins- semn ca raul Doamnei este plin de astfel de pesti.

In Nucsoara ne-am abatut putin pana la casa Elisabetei Rizea– sustinatoare a partizanilor anticomunisti. Casa va fi transformata in muzeu, in prezent nefiind vizitabila. Am gasit aici doar o troita si steagul regal al romaniei- cu referire la ofiterii din Armata Regala a Romaniei ce au condus aceasta miscare. Am mai intalnit doar la Manastirea Negru Voda o troita ridicata in cinstea Haiducilor Muscelului – luptatori anticomunisti care actionau pe partea de sud a Muntilor Fagaras, pe cand trupa lui Ogoranu activa pe partea de nord a acelorasi munti. Pe Elisabeta Rizea o puteti vedea in inregistrarile incarcate pe youtube, acolo unde povesteste despre curajul sau si despre chinurile/torturile prin care a trecut. Bunatatea ei se vedea parca si prin tufele mari de mure care-i cresteau la poarta casei, si care imbiau trecatorul sa le guste. A murit in 2003 (dupa tortionarul ei principal care s-a spanzurat), iar ultima parte din viata si-a trait-o cu frica intiparita adanc in sufletul, fara sa fie prea cunoscuta de romani sau sa primeasca de la Statul Roman onoruri speciale…Dar e de inteles, de la cine sa primeasca onoruri, de la alti comunisti (chiar este mentionat in interviu in sens negativ si Ion Iliescu). I-am mai gasit numele in doua strazi din Timisoara si din Iasi, in rest nimic despre ea.

Ion Gavrila Ogoranu a decedat in 2006, la 3 ani dupa ce am terminat facultatea, si ma gandeam ca despre faptele acestor oameni habar nu aveam la acea vreme si ca ar trebui sa stie despre ele orice roman. Din interviul pe care l-am gasit pe youtube am retinut ca a trait ca un om liber, fericit ca nu a fost prins ca altii si chinuit intr-o inchisoare. Era foarte tanar atunci cand s-a refugiat in munti alaturi de alti studenti, elevi, tarani, preoti. Sperau cumva in mod naiv ca o sa vina occidentalii sa-i scape de rusi (o scena emotionanta o sa vedeti chiar in filmul artistic mentionat mai sus, in care partizanii lui Ogoranu se bucurau de moartea lui Stalin). Arsenescu le-a zis sa actioneze pe Fagarasul de Nord cu obiectivul principal “sa nu piara inainte sa fie nevoie de ei”. Ei mai stiau de existenta unui partizan ce se numea general Dumbrava, pe care il banuiau a fi generalul Dragalina. Din trupa lui Ogoranu doar unul era cumva incadrat ca fiu de chiabur, restul luptau din convingere, pentru demnitate, nu pentru functii sau avere. Voiau “sa biruiasca ca la Podul Inalt sau sa piara ca la Valea Alba”. Oamenii lui Ogoranu se mutau din loc in loc, in trupe de 3-5 persoane si veneau pana in padurile de langa Medias. Nici unul din trupa nu a murit pe munte, doar au fost cativa raniti si prinsi in sate prin tradarea oamenilor de acolo.

Nu departe de Nucsoara se afla si Biserica Bradet, o biserica istorica la care nu am mai ajuns inca, dar pe care o notez aici pentru a ajunge in viitor si pentru a va incuraja si pe voi sa o vizitati.

La intoarcere mai puteti vizita Corbii de Piatra, Manastirea Robaia, obiectivele turistice din Curtea de Arges, pe cele din Pitesti si imprejurimi, Cula Racoviteanu din Mioveni, Conacul Potlogi a lui Brancoveanu, sau pentru alte directii va puteti alege din obiectivele turistice de pe harta site-ului.

Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta. PS: Apasati mai sus pe numele obiectivului scris cu litere mari si veti ajunge direct la harta google, iar de acolo apasa butonul „navigare” ca sa va duca direct la destinatia dorita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *