Am asteptat pana in luna mai cand trebuia sa deschida unul dintre muzeele infiintate de Familia Minovici, astfel incat sa le vizitez cu aceasta ocazie pe amandoua, si pe MUZEUL DE ARTA POPULARA NICOLAE MINOVICI si pe MUZEUL DE ARTA APUSEANA DUMITRU FURNICA MINOVICI.

MUZEUL DE ARTA POPULARA NICOLAE MINOVICI imi atragea zilnic atentia cu frumoasa lui arhitectura neoromaneasca, promovata cu consecventa de arhitectul roman de origine armeana Cristofi Cerchez, care, dovedind o mare dragoste pentru arta romaneasca a proiectat de-a lungul vietii sale in acest stil mai multe vile de locuit, in special in Bucuresti. Probabil ca ideea lui Nicolae Minovici, prietenului sau de aceeasi origine, de a crea un muzeu de arta populara romaneasca, s-a potrivit perfect cu stilul sau si a dat nastere astfel Vilei Minovici.

M-a bucurat aceasta potrivire si pentru ca am vazut prin asta, o scanteie de trezire a romanimii, redescoperirea identitatii romanesti intr-un Bucuresti care cerea doar arhitectura frantuzita, la mare cautare in acea perioada.

Chiar daca a fost frumos renovat, primul muzeu de arta populara din Bucuresti nu are inca la vedere toate exponatele lui, pentru ca la data vizitei am gasit mai multa informatie despre familia Minovici si despre istoria medicinei in Romania. Am retinut cu aceasta ocazie mai multe informatii despre Familia Minovici, unde, din 13 frati, 3 au adus faima familiei. Mina Minovici a pus bazele medicinei legale in Romania, infiintand astfel probabil primul institut de medicina legala din lume, Stefan Minovici a infiintat prima “Societate de chimie din Romania”, Nicolae Minovici, cel care a infiintat Muzeul de Arta Populara, a urmat si el medicina, infiintand Prima Societate de Salvare din Balcani si Primul Spital cu serviciu de urgenta permanenta din Romania si al doilea din Europa. Nicolae Minovici a fost si primar al Bucurestiului, cand folclorul l-a retinut prin rima care trezeste surasuri: “Minovici darama tot/Minovici e tarnacop”:).

Pe peretele din fata casei am gasit repezentat un stup de albine si inscriptia latineasca: LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS ceea ce inseamna “MUNCA STARUITOARE INVINGE TOTUL”, un motto dupa care Nicolae Minovici se ghida in viata.

Am gasit in muzeu si alte lucruri interesante, mai multe reproduceri despre tatuajele vremii care au constituit lucrarea de doctorat a doctorului Nicolae Minovici precum si tablouri semnate de catre acesta, afland cu aceasta ocazie ca a fost si absolvent al scolii de Belle Arte din Franta.

Pe langa arhitectura cladirii ce aduce cu o cula boiereasca am admirat in detaliu si celelalte elemente ce tin de aceasta, ancadramentele ferestrelor sculptate in piatra, stalpii pridvorului, sculptura portii de lemn, braurile cu motive traditionale de pe peretii din interior, aplicele plafonului realizate din farfurii traditionale pictate, camera ce duce cu gandul la biserica romaneasca, etc.

Chiar daca inca nu sunt expuse toate exponatele, iar frumoasa gradina a muzeului este inca in curs de amenajare, va invit sa vizitati acest muzeu si pentru a prezenta un omagiu ctitorului sau, pentru patriotismul, dragostea fata de arta romaneasca, dedicarea sa pentru obstea Bucurestilor…

Program de vizitare: miercuri-duminica 10-18. Adresa: Str. Dr. Nicolae Minovici, nr. 1.

Un al membru al familiei Minovici care ne cere recunostinta si apreciere pentru contributia lui la educarea obstei romanesti este Dumitru Furnica Minovici. Acesta, probabil inspirat de unchiul sau mentionat mai sus, dar si de faptul ca a avut norocul sa cunoasca prin calatoriile sale arta apuseana, a ridicat in anii 1940 un muzeu special conceput pentru a gazdui obiectele de arta achizitionate de la anticariatele marilor orase europene. In felul acesta probabil a inspirat gusturile bucurestenilor in alegerea arhitecturii casei lor, a contribuit la impulsionarea achizitiei obiectelor de arta, a influentat amenajarea interioara si amenajarea gradinilor, cu rezultatul final de insuflare a dragostei pentru frumos si pentru atentie la detalii.

MUZEUL DE ARTA APUSEANA DUMITRU FURNICA MINOVICI cuprinde o colectie valoroasa de arta europeana, tablouri, tapiserii, mobilier, sculpturi, arme, etc. Mi-au atras atentia si am admirat aici imensele ferestre infrumusetate cu vitralii, o copie dupa zeul fecunditatii la romani, “Faunul Dansand” pe care l-am vazut la Pompei, leii venetieni pe care i-am vazut in Venetia, Florenta dar si in castelele regilor din Spania, o interesanta statuie de copil in uniforma romana, un Asclepios, copii dupa tablouri vazute in marile muzee ale lumii, biblioteca masiva adusa de la un castel vienez si dupa dimensiunile careia a fost construita sufrageria.

In curtea din spatele casei parca am pasit in Paradis. Am gasit aici un frumos iaz cu nuferi, o serie de sculpturi si basoreliefuri incastrate in perete, intre care am remarcat blazonul Cantacuzinilor, faimoasa familie de boieri pe care am intalnit-o la Sinaia, Coltea, Conacul Pana Filipescu, Busteni, pe Calea Victoriei la conacul Nababului, pe Fundeni in Bucuresti, s.a.m.d.

Daca iti place arta cu siguranta cu siguranta o sa fii incantat de o vizita in acest spatiu administrat de Academia Romana, institutie careia i-a fost donat de catre ctitor.

Am incercat sa vizitez muzeul chiar in aceeasi zi in care l-am vizitat si pe cel de arta populara dar nu stiam ca acesta inchide cu o ora mai devreme, pentru ca altfel as fi inversat ordinea vizitarii lor. Am ajuns asfel la acest muzeu cu 15 minute inainte sa inchida si muzeograful nu m-a mai lasat sa-l vizitez. Pe moment nu am inteles atitudinea lui in conditiile in care am specificat ca imi sunt suficiente cele 15 minute si ca mi s-ar parea normal atunci sa afiseze ca ultima intrare este la 16:30, la fel ca la toate muzeele care se respecta. Am venit in alta zi si am inteles ca daca ai timp sa analizezi exponatele, sa discuti despre istoria familiei Minovici si a muzeului sau despre istoria Romaniei atunci micutul muzeu iti poate lua foarte mult timp, mai ales daca este completat de compania muzeografului care datorita competentei si a cunostintelor sale m-a adus la sentimente mai bune.

Program de vizitare: miercuri-duminica 9-17. Adresa: Str. Dr. Nicolae Minovici, nr. 3.

Ambele constructii au fost ridicate pe atunci la periferia Bucurestiului, astazi langa Gara Baneasa sau Mogosoaia, o gara regala ridicata in stilul arhitectonic fascist, si langa Fantana Miorita cu frumoasele sale mozaicuri realizate de Milita Patrascu, renumita scultptorita romana, o eleva a lui Brancusi, pe care am intalnit-o si la mausoleul Octavian Goga de la Ciucea, la Muzeul Zambaccian, in Parcul Cismigiu prin sculptura lui Alexandru Odobescu, la Casa Memoriala George Bacovia,  in Constanta, s.a.m.d.

Cand va intoarceti de la cele doua muzee spre centrul orasului, va recomand sa va opriti daca mai aveti timp si la Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, in Parcul Herastrau, unde se afla statuile realizate de Ion Jalea, Baraschi, Oscar Han, Onofrei sau la Arcul de Triumf, un monument realizat de renumitul arhitect roman Petre Antonescu, cel ce a realizat arhitectura Facultatii de Drept din Bucuresti, Primaria Capitalei, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, PALATUL BANCII MARMOROSH BLANK, decorat la interior de Cecilia Storck, iar in tara, Cazinoul din Sinaia, construit dupa cel din Monte Carlo, Cazinoul din Constanta, Palatul de Justitie din Buzau, Vila Florica a Bratienilor de langa Pitesti, Palatul Primariei din Craiova, s.a.m.d.

ARCUL DE TRIUMF in forma sa actuala a fost ridicat in anii ‘30, fiind un monument ridicat in cinstea victoriei Armatei Romane din Primul Razboi Mondial, alaturi de mausoleele Marasesti, Soveja, cel din Parcul Carol, Catedrala Incoronarii din Alba Iulia si Crucea Eroilor de pe Caraiman. De-a lungul timpului aici au existat mai multe variante ale acestui monument, cea actuala fiind o copie mai mica a celebrului Arc de Triumf pe care l-am vazut in Paris.

Noi am vizitat monumentul fara taxa, in zilele in care era organizat aici evenimentul Cartea in Triumf. Nu am vazut sa existe un program zilnic de vizitare. Cred ca trebuie sa urmariti diversele evenimente ce se organizeaza aici.

Am mai admirat monumentul de fiecare data de la semafor, fiind pe drumul meu spre casa, atunci cand am citit declaratia lui Ferdinand catre tara si mesajele de cinstire a eroilor si a tuturor celor ce au ajutat la realizarea Marii Uniri, apoi pe cele doua medalioane realizate de sculptorii Ion Jalea si Constantin Baraschi, “Barbatie si Credinta”, dupa numele devizei de pe medalia romaneasca, doua basoreliefuri ce m-au dus cu gandul la Decebal si Traian si medalioanele Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, amintindu-mi in acest fel de istoria Romanilor desenata de Petrescu in Ateneul Roman sau de Istoria Romanilor sculptata de Theodor Aman in mobila sa. De aceasta data m-am oprit si sub monument, pentru a-l putea admira si din acest unghi, ocazie cu care am citit cu emotie numele bataliilor purtate de armata noastra in Primul Raboi Mondial, nume ce au fost imortalizate in interiorul arcului sau.

La interior costructia gazduieste steme ale marilor case boieresti din Romania si alte basoreliefuri ale regilor care au realizat Marea Unire, plus o serie de citate de-ale lor, iar terasa monumentului ne-a oferit o foarte frumoasa priveliste asupra intregului Bucuresti. Un monument de suflet ce merita vizitat!

Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie culturala!

Pentru alte obiective turistice si istorice din Bucuresti va recomand sa rasfoiti articolele din meniul: https://www.taradacilor.ro/category/obiective-turistice-in-bucuresti/