TOP OBIECTIVE TURISTICE IN PITESTI, JUDETUL ARGES.

Statuia lui IC Bratianu, Gradina Publica Pitesti, obiective turistice si arhitecturale Arges, Romania

Si orasul PITESTI este dupa mine demn de un citybreak, mai ales atunci cand cautati alternative la zonele aglomerate ale tarii noastre. Noi am gasit in oras si imprejurimi multe locuri interesante de vizitat si astfel ne-am imbogatit cunostintele, ne-am plimbat prin locuri relaxante impreuna cu cei mici si am calcat pragul unor restaurante internationale si traditionale bune, in care ne-am rasfatat simturile.

Pana sa ajungeti in Pitesti mai puteti vizita Palatul PotlogiConacul Golesti, Vila Florica, Cula Racovita si Manastirea Vierosi, interesanta Manastire Cobia, iar de aici puteti ajunge pana la Ramnicu ValceaCanionul “Valea lui Stan”Corbii de Piatra, Curtea de Arges cu obiectivele sale turisticeCetatea Poienari si daca vreti puteti face o serpuire pe faimosul Transfagarasan.

Va recomand sa incepeti vizita in orasul Pitesti cu Galeria de Arta “Rudolf Schweitzer Cumpana”, organizata intr-o superba cladire de la sfarsitul anilor 1800, apoi sa mergeti prin zona pietonala de pe strada Victoriei pana la Fantana Muzicala si mai departe pana la arhitectura unica a Bisericii Domnesti a lui Constantin Serban, cel care a ctitorit si Biserica Patriarhiei din Bucuresti. Sa traversati apoi la vastul Muzeu Judetean pentru a descoperi probleme vechi, dar atat de actuale despre padurile tarii, apoi o serie de obiecte interesante gasite la Vierosi si Tutana, istorii legate de haiduci, Casa Regala si personalitatile argesene. Sa luati masina apoi si sa mergeti in Parcul Trivale pentru o placuta plimbare, sa faceti o vizita la Gradina Zoologica din imprejurimi si sa ajungeti fara copii la Memorialul Inchisorii Pitesti unde a avut loc “Fenomenul Pitesti”.

Obiective turistice Pitesti, Arges, Romania, traseu de weekend

GALERIA DE ARTA “RUDOLF SCHWEITZER CUMPANA” este gazduita de fosta Primărie a orașului, o constructie de la sfarsitul anilor 1800.

Poarta numele pictorului Rudolf Schweitzer Cumpana, un fiu al orasului cu origini nemtesti, iar din acest motiv am admirat aici probabil cele mai multe opere de-ale sale. Pe langa acestea, am fost cucerit de o multime de sculpturi si picturi interesante, ramanand fermecat de “Musceleanca” lui Nicolae Grigorescu, taranca cu ulcior pe cap de Arthur Verona si de tiganca pictorului maghiar Lajos Bruck.

Cladirea are o nevoie urgenta de renovare, dar am inteles ca in curand operele de arta vor fi mutate din acest motiv in Muzeul Judetean. Cu siguranta ma voi intoarce la acest muzeu dupa renovare, chiar daca este a treia oara cand ajung aici.

Program de vizitare: marti – duminica 9-17. Acces: 3 lei adulti, 2 lei copii.

Unii oameni pot considera muzeele plictisitoare, în schimb pentru mine au o atracție imensa. Muzeele ma educa. Aflu mereu lucruri noi legate de istorie, de etnografie și de folclor. La cele din Romania aflu de identitatea noastră, iar muzeele de arta imi formează gustul estetic si lucrurile acestea vreau sa le transmit si baiatului meu.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

Am plecat spre zona pietonala cu gandul la frumoasele opere de arta lasate in urma, dar nu inainte de a imortaliza sculpturile in piatra din spatele muzeului si statuile lui Nicolae Balcescu si Mircea cel Batran din apropiere. Pana sa ajung la Fantana Muzicala am admirat in zona pietonala cateva cladiri istorice ce gazduiesc in prezent Primaria, Curtea de Apel, care seamana cu Palatul Patriarhiei din Bucuresti, Cinema-ul “Sebastian Papaiani”, ce poarta numele altui fiu al orasului, cladirea ce gazduieste magazinul Zara, s.a.m.d.

BISERICA DOMNEASCA SAU SFANTUL GHEORGHE din Pitesti a fost ctitorita la jumatatea anilor 1600 de domnitorul Constantin Serban, cel care a ctitorit si Biserica Patriarhiei din Bucuresti, iar de atunci statutul de targ al Pitestiului s-a schimbat in cel de oras.

Deosebit la aceasta biserica este pridvorul cu etaj, un model de constructie folosit pentru prima data in Tara Romaneasca care m-a dus cu gandul la fortificata Manastirea Varbila si la impresionantul Schit Balteni.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

Pana sa ajung la urmatorul muzeu ne-am oprit in “Gradina Publica”, pentru a face cateva poze cu statuia lui I.C. Bratianu, pe al carei soclul observasem un basorelief cu tarani. Citind ulterior pe internet am aflat ca aici a existat pana relativ recent statuia “Taranul Roman 1907” in cinstea taranilor omorati in Rascoala de la 1907, dar ca alesii nostri au considerat ca nu are ce sa caute taranul in centrul orasului si l-au mutat. Acesta fiind motivul pentru care soclul poarta basoreliefuri cu tarani romani….

Peste drum de acest parc se afla MUZEUL JUDETEAN ARGES, un vast muzeu gazduit de o cladire a fostei Prefecturi Arges, ce a fost construita la sfarsitul anilor 1800.

Daca la Galeria de Arta copiii au fost mai mult distrati, trecand foarte repede pe langa picturi, la acest muzeu au fost mai interesati, avand in vedere ca turul a inceput cu Sectia De Stiinte Ale Naturii, unde, dioramele cu animale si pestera i-au captivat. Si noi am vazut lucruri interesante in aceasta zona, descoperind un sparcaci si o ghionoaie, nume ce descrie la figurat o femeie rea.

Am mai gasit intr-o serie de scrisori vechi informatii din vremuri indepartate, dar atat de actuale despre padurile tarii. Astfel, Emil Pop spunea in ’48 ca avem trista reputatie de a fi tara celor mai multe fierastraie in raport cu capacitatea padurilorsi ca cea mai mare fabrica de cherestea din lume se gaseste la Talmaci, avand 27 de gatere. O tema de ecologie si protectia mediului foarte potrivita pentru educatia tinerilor din ziua de astazi. Am vazut steme de judete ce contineau pasari și animale: Arges, Dambovița, Focsani, Hunedoara, Muscel, Vlasca, Roman, Constanta, Baia, Sighet,Tulcea.

In zona de istorie si arheologie am admirat multe obiecte incat nu pot sa le enumar pe toate aici. Mentionez doar obiectele găsite la manastirile Vierosi si Tutana, la Targoviste, scarite de sa, scarpinatori cu intarsii de sidef, un gavan, un amnar si cremene, principalele functii medievale in Tarile Romane si suma imensa a haraciul pe timpul lui Mihai Viteazul, 110.000 galbeni.

Am mai apreciat la aceasta cladire si scarile somptuoase, iar pe pereti portretele unor importanti domnitori romani.

Mi-am reamintit de faptul ca au fost si alte miscari revolutionare premergătoare Revolutiei de la 1848, am vazut Regulamentul Organic, arme si obiecte turcesti frumos lucrate, o poza cu Anghel Haiducul, sticle de vin din Viile Brătianu intr-o frapiera ce a apartinut familiei, cartea Reginei Maria, cartea Reginei Elisabeta, o tapiserie cu Familia Regala si obiecte ce au apartinut unor personalitati nascute in oras ca Armand Calinescu si Ion Antonescu, a carui biserica am vizitat-o in Bucuresti.

Am plecat de aici cu gandul la posterul cu imaginea lui Carol I pe care era scrisa si deviza lui Vintila Bratianu: “Prin noi inșine” , un motto pe care ar trebui sa-l adoptam la nivel national si sa-l facem celebru cum sunt alte devize renumite: –“Nimic fara Dumnezeu” Familia Regala a Romaniei, “Avem credinta in Dumnezeu”- America, “Unitate in diversitate” – Uniunea Europeana sau “Libertate, Egalitate, Fraternitate” – Franta.

Program de vizitare: marti – duminica 9-17. Acces: 6 lei adulti, 2 lei copii.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

Va recomand sa faceti cu aceasta ocazie si un popas culinar inedit in orasul Pitesti, oprire care o sa va desavarseasca calatoria cu cateva restaurante internationale bune si in special cu traditionalele maduvioare in cosita, momite, fudulii, s.a.m.d. Nu am mai intalniti nicaieri in tara o traditie in a manca maduvioare asa cum am vazut la Pitesti. Aici, in fiecare vineri, in targul de masini, gratarele sfaraie neincetat cu astfel de bunatati. Vedetele dupa mine sunt aceste maduvioare frumos impletite in cosite, apoi date prin faina de malai si asezate cu drag pe gratar. Se servesc cu un sos gros de usturoi si cu ardei copti.

Langa maduvioare, alte mancaruri mai speciale pe care le gasiti aici sunt matele de porc si fuduliile pe gratar, servite cu acelasi sos gros de usturoi si cu ardei copti. Iar pe langa bunatatile de mai sus am incercat de cateva ori si bunatatile clasice: pastrama de oaie, arhiintalnitii carnati Radic si mititeii.

Asadar, aici se pot satisface si gusturile cele mai fine dar si cele mai “excentrice” pentru gurmanzii curiosi. Trebuie sa stiti ca targul de masini nu e chiar un loc de impresionat noua prietena, e un loc fara pretentii, unde sa vii cu baietii ca la un ospat medieval. Daca vreti sa incercati aceleasi lucruri intr-un loc mai elegant mergeti la un restaurant in centrul Pitestiului.

Pentru a ajunge in Parcul Trivale, denumit asa probabil dupa numele unui rau care aduna apa de pe trei vale, trebuie neaparat sa luati masina. Parcul este situat intr-o padure deasa, cu copaci maiestosi, vazandu-se ca este un parc vechi, infiintat pe la inceputul anilor 1900. Dupa parc si-a luat numele si Iosif Netzler, sub pseudonimul literar Ion Trivale, criticul literar nascut in Pitesti.  La intrarea in parc se afla Poarta Eroilor Argeseni, un monument ridicat in anii ’20 in cinstea soldatilor romani.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

In imensa padure a parcului se afla si GRADINA ZOOLOGICA PITESTI in care, pe langa a ne bucura de entuziasmul copiilor si noi, cei mari, am descoperit lucruri noi. Spre exemplu, am auzit pentru prima data un raget de leu. Acum am aflat ce inseamna sunetul puternicului animal care se poate auzi de la o distanta de 10 km. Am inteles de la paznic ca leul rage in special spre inserat, si cum noi am nimerit la fix ne-am bucurat de sunetul lui mult timp. Nevazand leul, am crezut initial ca sunetul se aude de undeva amplificat din boxe dar nici vorba. In linistea padurii si cu Gradina Zoologica goala am simtit efectiv fiori pe sira spinarii iar baiatul meu a inmarmurit, desi leul de aici este amarat in comparatie cu cei pe care i-a vazut in “savanna” din Valencia.

Desi aflat la distanta am mai vazut in aceasta gradina zoologica si un bou watusi, o agama cu barba si frumosi fazani aurii. Zoo de la Pitesti are si camile, lame, tigri, zimbri, lupi, ursi, o vasta colectie de serpi si un mic crocodil. Ca si la Gradina Zoologica din Ramnicu Valcea am gasit aici geamurile care inlocuiau gratiile si dadeau astfel copiilor posibilitatea sa vada mai bine, precum si un loc de joaca dar nu atat de bine intretinut ca cel din Valcea.

Program de vizitare: marti – duminica 10-17,30 sau 19:30 vara. Acces: 3 lei adulti, 2 lei copii.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

Daca nu sunteti aici cu copiii, sau daca ii puteti lasa pentru o ora in parc cu mamicile, va recomand sa vizitati si MEMORIALUL INCHISOAREA PITESTI, locul in care s-a desfasurat “Fenomenul Pitesti”. Am venit aici intr-o alta zi, dar nu pentru a ma intrista, ci pentru a vedea ororile sistemului comunist, un episod din prima sa perioada si a constientiza unde se poate ajunge in lipsa democratiei.

Inchisoarea aceasta a fost construita in anii ’40, pe timpul regimului Antonescu si a functionat pana in ’77. Initial au fost adusi aici detinuti comuni, ca mai apoi in anii ’42 sa fie adusi detinuti politici, elevi si studenti, membri ai fratiilor de cruce- legionarii condamnati de Antonescu. Pana in ’48 regimul de detentie era unul decent, detinutii puteau primii pachete, sa iasa la vorbitor, la dusuri, sa vorbeasca intre ei. In decembrie ’49 incepe “reeducarea” studentilor, cunoscuta acum sub numele de “Fenomenul Pitesti”. Era perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej (supranumele Dej fiind preluat de la orasul in care a lucrat un timp), o perioada caracterizata dupa falsificarea alegerilor si preluarea puterii, de consolidarea acesteia, fiind definitorie represiunea dusa impotriva opozantilor, peste 100.000 persoane fiind inchise pe motive politice si alte zeci de mii deportate in Baragan ( povestea satelor ridicate de catre cei deportati in Baragan am aflat-o in vizita la Muzeul Agriculturii din Slobozia). Trebuia sa avem si noi o Siberie a noastra, ca rusii, care, isi tineau tancurile la noi in tara si ne dictau intrarea in comunism.

Originile “Fenomenului Pitesti” se regasesc in Inchisoarea din Suceava, unde, detinutul Eugen Turcanu a fost dispus sa creeze o retea de informatori si astfel a fost trimis la Pitesti. Astfel, a inceput si creearea in penitenciare a unei structuri speciale a Securitatii. Stundentii care veneau aici, se bucurau la inceput ca ajung intr-un loc in care sunt si alti studenti, intelectuali cu care pot sa schimbe opinii, si astfel vorbeau si lucruri ascunse pana atunci anchetatorilor. Fenomenul consta in supunerea detinutilor la tot felul de orori, grozavii inimaginabile (pe care nu le descriu aici) si la bataia crunta din partea altor detinuti. Practic, ca sa fii lasat in pace trebuia sa treci din partea victimelor, in partea agresorilor, si astfel sa-ti torturezi pretenii si familia. Au fost foarte putini cei care au rezistat si au trait pana in zilele noastre, iar povestile lor le-am aflat aici, si am realizat ca acestor oameni le datoram ca natie mult mai mult decat o pensie amarata…

Se pare ca au incercat comunistii sa extinda aceasta metoda si in alte puscarii, dar nu au reusit. La Targu Ocna oamenii erau credinciosi lui Valeriu Gafencu, fiul lui Vasile Gafencu, membru in Sfatul Tarii si deportat de rusi in Siberia. La Brasov conducerea a refuzat sa sprijine un astfel de program. Dupa un timp, probabil la presiunile ONU pentru nerespectarea drepturilor omului, programul/experimentul s-a intors impotriva agresorilor, iar comunistii s-au lepadat de aceste unelte si au sustinut ideea ca detinutii se agresau intre ei, fara cunostinta lor, ca era un plan de destabilizare a lor prin legionari si astfel i-au condamnat la moarte pe cei ce i-au servit (pe Eugen Turcanu si alti detinuti). Si directorul inchisorii, Eugen Dumitrescu impreuna cu inca cativa, au fost condamnati la 7 ani de inchisoare, dar eliberati prin decret imediat dupa, iar membrii ai Securitatii bineinteles ca nu au fost acuzati de nimic…

Un supravietuitor al “Fenomenului Pitesti” a fost Nicolae Purcarea, fost partizan anticomunist in munti. Acesta si-a scris la 90 de ani memoriile in cartea “Urla Haita..” si a devenit dupa eliberare, unul dintre cei mai apreciati sculptori in lemn. Un alt supravietuitor care a rezistat fenomenului a fost Tache Rodas, care mai traieste si astazi in Ploiesti. Un altul, Constantin Fantana, adus aici ca elev pentru niste declaratii, a supravietuit, s-a casatorit, iar astazi fiul sau face parte din formatia Robin and The Backstabbers.

Tot in aceasta puscarie au suferit si faimosii Haiduci ai Muscelului, a caror memorie am vazut-o cinstita si la Manastirea Negru Voda de la Cetateni. Aceasta grupare a fost una dintre cele mai longevive miscari anticomuniste, de circa 10 ani, pana in anii ’58. A fost condusa de fratii Arnautoiu, unul dintre ei fiind militar de cariera la garda Palatului Regal. Fratii au fost capturati impreuna cu alti membri si impuscati la Jilava. Toma Arnautoiu a fost casatorit cu Maria Plop cu care au avut o fetita, nascuta si crescuta in munti. Fetita mai traieste si astazi, fiind violonista la Filarmonica George Enescu.

Acest memorial a fost deschis in 2014 si are circa 7000 de vizitatori anual, care, atrasi de cartile citite sau de documentarele vazute la televizor, vin sa afle mai multe despre ce se poate intampla in lipsa democratiei, a nerespectarii drepturilor omului, a existentei regimurilor totalitare care nasc monstri, fapturi care nu au murit nici astazi ci sunt intretinuti, asteptand sa iasa la iveala si sa-I cuprinda pe cei slabi…

Vizitarea de face pe baza de programare si nu au acces copiii de sub 12 ani.

http://pitestiprison.org/

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

 

Daca ti-a placut articolul te rog sa-mi dai un like la pagina de facebook. Dupa parcurgerea traseului astept comentariile tale la articol . Enjoy!

Ps: Apasa mai sus pe denumirea obiectivelor scrisa cu litere mari pentru a ajunge in harta google iar de acolo o sa ajungi usor la destinatia turistica cu ajutorul functiei de navigare.

 

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fifty eight − fifty two =