Atunci când am vizitat Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, am observat expus pe un perete al punctului de cumparare bilete și suveniruri de la intrarea in muzeu, un tablou cu un conac. Am întrebat muzeograful despre el și acesta mi-a spus ca este vorba de Castelul Teleki din Posmus, sat aflat chiar in drumul nostru spre Crama Liliac. CASTELUL TELEKI DIN POSMUS a fost renovat recent și aveau program de vizitare, așa ca l-am pus pe lista și ne-am oprit sa-l vizitam.
Cum am intrat in satul Posmus, am observat pe dreapta, construit pe un deal, impunătorul Castel Teleki. Am lăsat masina in parcarea amenajată in fața castelului și am intrat in curtea acestuia prin bastionul de poarta, ce avea deasupra blazonul Familiilor Teleki si Haller. Blazonul Familiei Teleki se recunoaste foarte usor, pentru ca are pe el o capra neagra. De aceste doua familii am aflat atunci cand am vizitat Castelul Teleki din Gornesti si Castelul Haller din Ogra sau Castelul Bethlen- Haller din Cetatea de Balta.
Castelul Teleki din Posmus a fost construit in anii 1700, pe o proprietate dobanditita pe la 1600 de Mihaly Teleki- cancelar al Transilvaniei. Satul Posmus a fost fondat de sașii chemați in Transilvania pe la 1200. Prima atestare documentara a satului este din 1300, de pe timpul regelui Carol Robert de Anjou. Prin 1400 Posmusul ajunge in stapanirea lui Iancu de Hunedoara. In 1944 trupele sovietice au golist interioarele Castelului Teleki din Posmus de adevarate valori si i-au devastat biblioteca. In anii comunismului, Castelul Teleki din Posmus a fost utilizat ca și IAS, iar acum aparține de Consiliul Local Bistrița Năsăud si a fost frumos renovat pe fonduri europene.
Prima zona vizitată a fost bastionul de poarta, unde erau expuse mai multe panouri informative despre Familia Teleki, despre istoria castelului și a satului Posmus. De pe aceste panouri am aflat de scitii care au poposit pe aici, gasindu-se in zona un mormant de razboinic, ce a fost ingropat cu varfuri de sageti si cu un pumnal tip akinakes- asa cum am mai vazut la Mormantul Tracic Naeni. S-au mai gasit in zona si vase din asezari dace, resturile unui turn roman de aparare si valuri de pamant. Am mai aflat de pe panourile informative si de posmusenii care au emigrat la inceputul Primului Razboi Mondial in Germania si in America. De pe panoul cu legende ale castelului am aflat de tunelul secret care facea legatura intre Castelul Teleki din Posmus si un alt castel al familiei Teleki din apropiere, astazi scoala din Sieu- sat prin care am trecut inainte sa ajungem aici. Tot aici, pe un alt panou informativ, au fost adunate legendele zonei, unele povestind despre uriasi, despre comori ingropate, despre iubiri interzise si baile sarate din apropiere. Pe un alt panou erau informatii despre Familia Teleki si despre membri marcanti ai acestei familii nobiliare-una dintre cele mai importante din Transilvania. Am aflat despre Lazlo Teleki al 4 lea, caruia Franz List i-a dedicat Rapsodia Ungara Nr. 2, despre Samuel Teleki – explorator in nordul Keniei, despre Pal Teleki – prim ministru al Ungariei, despre Erno Teleki- ultimul locuitor al castelului, deportat in Macin dupa nationalizarea castelului din 1949, despre Andor Teleki- fratele geaman a lui Erno- emigrat in Argentina, s.a.m.d.
Aici am aflat de istoria cahlelor si am vazut expuse frumoase exemplare. Termenul cahla provine din termenul german „kachel” . Placile ceramice au aparut in Mesopotamia si Arabia, aduse de arabi in Spania si Portugalia si raspandite apoi in mediul german. Am aflat cu aceasta ocazie si de colectia de azulejos a poetului Lucian Blaga, colectie adunata pe timpul cand acesta a fost diplomat in Portugalia.
Am coborât apoi din bastionul portii și am intrat in camerele din lateralul castelului, in trecut anexele muncitorilor și grajduri. Aici erau expuse poze cu tarani si am vzut o colectie frumoasa de obiecte populare.
La final am intrat și in clădirea principala a Castelului Teleki, unde am admirat frumos mobilier de epoca, tablouri vechi si contemporane, blazonul familiei Teleki incastrat in peretele sufrageriei, obiecte din perioada baroca.
Am vizitat si beciul castelului, dar nu am găsit aici mare lucru, in schimb, langa intrarea in beci, este un punct de belvedere si un mini amfiteatru, chiar langa vechiul stejar al domeniului- plantat in anii 1400. Langa stejar, un panou informativ povesteste istoria acestuia si ne spune: „Cuplurile care se saruta in fata stejarului vor ramane impreuna secole la rand”.
De aici mai puteti vizita Biserica Herina, obiectivele turistice din Bistrita, obiectivele turistice din Nasaud, Crama Jelna, Crama Liliac, Lacul Colibita, Casa Memoriala Liviu Rebreanu.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee de pe harta taradacilor.ro: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
One Comment