Spre acest traseu am pornit din Targu Mureș-escala noastră din București, și am vizitat prima data Casa Memoriala Liviu Rebreanu din satul cu același nume, apoi Muzeul Grăniceresc Năsăudean din Năsăud și după ce ne-am cazat la Borsa, am făcut drumeții la Cascada Cailor și la Lacul Iezer din Parcul National Munții Rodnei.
Casa Memoriala Liviu Rebreanu este amplasată in fostul sat Prislop, astăzi satul Liviu Rebreanu, iar la intrarea si la iesirea din acest sat au fost postate doua sculpturi ce reprezinta o pana de scriitor.
Liviu Rebreanu se numără printre personalităţile de marcă ale judeţului Bistriţa-Năsăud, fiind ctitorul romanului românesc modern. Acesta a scris romanele Ion, Ciuleandra, Pădurea Spânzuraților, Crăișorul, Răscoala, Prostii, Adam și Eva, etc.
Marele scriitor s-a născut in satul Tarlisua, iar apoi a copilărit prin mai multe sate, deoarece tatal sau era învățător. Acum se odihnește in Cimitirul Bellu din București.
In vederea cinstirii memoriei lui Liviu Rebreanu s-a ales satul Prislop pentru găzduirea acestui muzeu, întrucât aici şi-a petrecut Liviu Rebreanu anii care au fost decisivi pentru cariera lui literară, iar apoi, satul şi oamenii de aici se regăseau în mare parte în lucrarea „Ion”- cel dintâi roman al scriitorului. Casa din Prislop în care au locuit părinţii scriitorului nu mai exista in anii ‘50, asa ca s-a hotărât construirea unei alte case care să respecte planul celei vechi. Din acea zi satul Prislop va purta numele lui Liviu Rebreanu.
Aceasta casa a fost amenajată cu obiectele personale ale scriitorului- biroul, mașina de scris, vioara, tabachera, fotografii, lada de campanie, s.a.m.d. Pe lang acestea sunt expuse aici și obiecte referitoare la operele scriitorului. Astfel, sunt expuse cămaşa, pălăria şi cureaua care au aparţinut lui Ion, din romanul cu acelaşi titlu, alături de mărgelele, năframa şi furca de tors ale Anei.
In anii ‘80 s-a construit langa aceasta casa un alt corp de cladire, care găzduiește un amfiteatru, tablouri cu scene din cărțile lui Liviu Rebreanu, cărți traduse in mai multe limbi. Amfiteatrul se numește George Coșbuc si a primit numele marelui poet, pentru ca tatal lui Liviu Rebreanu a fost coleg de școala cu George Coșbuc.
Scriitorul nostru a fost tradus in peste 37 limbi- in japoneza, chineza, americană, ucraineana, spaniola, ceha, portugheza, maghiara, s.a.m.d.
Ilovan Valer-ghidul nostru, ne-a mai transmis și faptul ca acest muzeu este singurul muzeu ce are o carte Ion in scrierea Braille și ca in România sunt 4 case memoriale dedicate lui Liviu Rebreanu. Pe cea din București am văzut-o atunci când am vizitat și Casa Mamoriala Ion Minulescu de langa Palatul Cotroceni, iar pe langa acestea sunt doua in satele Maieru și Valea Mare.
Pentru detalii despre programul de vizitare si pretul biletelor va rog sa consultati site-ul muzeului:
https://complexulmuzealbn.ro/ro/sectii/muzeul-memorial-liviu-rebreanu
Muzeul Grăniceresc Năsăudean este găzduit de fosta cazarma a Regimentului II de Granița, înființat in Transilvania la mijlocul anilor 1700 de impărăteasa Imperiului Habzburgic, Maria Tereza.
In paralel cu acesta a mai fost înființat Regimentul I de la Orlat- din Mărginimea Sibiului, un altul in Banat și doua regimente secuiești. In aceste sate din Bistrița-Năsăud unul din șapte bărbați erau grăniceri, ei primind pentru acest serviciu, si pentru faptul ca se băteau pentru impăratul Austriei, drepturi- constând in pământ, solda, școala pentru copii, etc., pe când ceilalți romani nu aveau aceste drepturi, ci trăiau in iobăgie.
Am întâlnit in acest loc un muzeograf pasionat si plin de cunoștințe, care a făcut din vizita noastră in câteva încăperi, o poveste care a durat peste o ora, povestindu-ne de fiecare obiect in parte. Altfel, fără ghid, ai fi parcurs putinele încăperi in câteva minute.
Am aflat cu aceasta vizita de ‘Catanele Negre’- așa cum erau supranumiți grănicerii romani din Năsăud, asta pentru ca foloseau îmbrăcămintea civilă și la serviciul militar, îmbrăcăminte ce era de culoare neagră. Apoi, după înființarea unui fond din care se asigurau uniformele soldaților de granița, au primit uniformă de soldați austrieci. Erau expuse in Muzeul Grăniceresc Năsăudean uniformele soldaților din Regimentul II de granița, care purtau după moda austriaca mustață in forma de ’furculița’, iar după Primul Război Mondial, când acestia intra in Armata Romană, isi schimba mustața in model “pe gura”.
Am mai văzut in acest muzeu coarne pentru praful de pusca, lada de valori ce a aparținut Regimentului și puști vechi. Am aflat despre pușca austriaca Mannlicher – foarte mult apreciata in Primul Război Mondial, de pusca Moisin-Nagant, de pușca germana STG 44, de la care a fost copiat Kalașnikov-ul rusesc.
Am aflat de Leonida Pop din Năsăud- consilier al impăratului Austriei și am văzut imagini cu colonelul Carol Urban- conducătorul regimentului de grăniceri de la Năsăud in timpul Războiului civil de la 1848-1849, despre care aflasem multe informații in Istoria Transilvaniei de Gheorghe Baritiu.
Pe un perete al muzeului era o imagine cu o schița a Bătăliei de la Arcole din Italia, data între francezi si austrieci, de unde, am aflat ca un batalion din Regimentul II Năsăudean a ținut pe loc trei zile armata lui Napoleon, langa podul peste raul Apone. Pe Napoleon, pe care l-am vizitat la Malmaison – palatul sau de langa Paris, îl numeau romanii NapoleonBunaParte.
Am mai aflat de romanii grăniceri mutați la Caporetto- pe râul Isonzo, ca sa nu lupte in Primul Război Mondial cu romanii din Regatul României. La Caporetto au luptat împreuna cu Erdwin Rommel, unde italienii au suferit cea mai mare pierdere militară, care a rămas în vorba italienilor ca sinonim pentru un eșec colosal. Caporetto este astăzi un loc liniștit, înconjurat de munți grei ce sunt străbătuți de azuriul Isonzo. Când am fost la Caporetto am găsit acolo un mausoleu dedicat italienilor și un muzeul cu obiecte din Primul Război Mondial- fără să găsesc urmele românilor noștri ardeleni.
Mai apoi, acești romani au fost mutați pe frontul francez. Ca sa nu lupte cu frații săi romani a dezertat și fratele lui Liviu Rebreanu, prins apoi și spânzurat de austrieci, iar Ion Budai Deleanu a căzut rob la Mantua. Am aflat de la ghidul nostru si ca la Mărășești a murit Buchner, un laureat Nobel pentru chimie, înmormântat la Focsani.
Pe un perete din Muzeul Granicerilor Nasaudeni era atârnată stema grănicerilor nasaudeni, care avea doua cadrane, unul cu stema Bistriței– cu struțul Casei de Anjou și una modificata de unguri după bunul plac. In cea de-a doua, soldatul roman, alături de Romulus și Remus cu lupoaica, au fost schimbați in soldați unguri imbracati in verde, alături de doi adolescenți cu un câine. Pe scutul romanului au rămas inițialele – VRR, de la Virtus Romana Rediviva, motto-ul grănicerilor nasaudeni. Deasupra stemelor a fost pusă coroana Sfântului Stefan, pusă deasupra blazonului pentru ca aceasta zona era sub influența ungurilor. Austriecii și ungurii au împărțit Transilvania in sfere de influența.
Am apreciat in Muzeul Granicerilor Nasaudeni si faptul ca descrierile exponatelor erau traduse și in engleză, lucru prea puțin întâlnit in muzeele din România.
Intr-o camera cu exponate etnografice am văzut o ancora de pluta și am înțeles ca si pe Someș, ca și pe Bistrița se obișnuia plutaritul.
Am aflat și de învățătura străbună cum ca, in lunile cu litera R se poate ședea pe pământ, și de modul in care își testa plugarul roman terenul, ca sa vadă când îl poate ara.
Am vazut un tăvălug, o cada de cereale scobita intr-un trunchi de copac, o cujba- de unde poate sa provina numele lui Coșbuc, piua cu ciocane pentru ulei-sportul românesc pe care îl făcea țăranul roman. Oricum la țara, prin diversele activități agricole, țăranul își lucrează fiecare grupa de mușchi, fără sa aibe nevoie de alte exerciții fizice.
Am vazut porturi populare foarte frumos lucrate si am aflat de semnificația penelor de paun, specifice portului năsăudean- pene care îți arată cat e omul de bogat. Pe un perete din Muzeul Granicerilor Nasaudeni erau expuse o colectie de furci de tors, care erau folosite de baieti și pentru a „agata” fete. Băiatul ii dădea cea mai frumoasa furca fetei pe care o plăcea, astfel ca aceasta sa se mandrească cu furca la sezatoare.
Am mai aflat de semnificatia expresiei “băiat măritat”- băiat dat, plecat din casa sa, in casa fetei și de expresia ‘a călcat pragul’ și semnificația trecerii pragului după nunta. Băiatul trece pragul ținând fata in brațe, nu o lasă sa calce pe prag prima data, ca sa nu semnifice ca vrea sa schimbe lucrurile in casa.
Am văzut icoane vechi cu limba romană, dar in alfabet slavon, ceramica, țigla, tub de aducțiune apa și monezi romane descoperite in Năsăud.
Pentru detalii despre programul de vizitare si prețul biletelor va rog sa consultati site-ul muzeului:
https://complexulmuzealbn.ro/ro/sectii/muzeul-graniceresc-nasaudean
La Borsa mai fusesem intr-o iarna la schi, dar nu am ajuns atunci și la Cascada Cailor– cea mai înaltă cascada din România, așa ca acest obiectiv turistic important a rămas in lista de așteptare pana acum.
Pentru a ajunge la Cascada Cailor am luat telescaunul Cascada Cailor si apoi am mers 30 minute pe jos pana la cascada. Este un drum lejer, care se poate face ușor și cu copiii.
Când ajungi inapoi la telescaun o sa găsești Popasul Runcu Stiol și o stana, unde îți poti potoli foamea cu un bulz, sau cu plăcinte cu diverse umpluturi. Ultima ora de întoarcere este ora 18, dar cum vara coada este mare, nu este lăsat niciun turist sus pe munte, chiar daca se depaseste cu mult aceasta ora.
De aici se mai poate ajunge și la lacul Stiol, intr-o drumeție de 1:30 h. Noi nu am mai avut timp sa ajungem si la el cu aceasta ocazie, pentru ca am sosit prea tarziu, dar ne-a parut rau ca nu ne-am organizat mai bine, astfel incat, daca tot am urcat pana aici, sa facem si Lacul Stiol in aceeasi zi.
In alta zi am pornit spre Pietrosul Rodnei și Lacul Iezer din Parcul Național Munții Rodnei. Am lăsat mașina la schitul Borsa Pietroasa și am pornit prin pădure, urmând traseul cu marcaj dunga albastra.
Diferenta de nivel este destul de mare, 1300 m, iar traseul se face in circa 8 ore dus întors. Noi am făcut 5 ore dus-întors pentru ca am urcat doar pana la lacul Iezer. Atunci când am ajuns la lac, am stat acolo câteva ore bune, și nu am mai urcat pana pe vârful Pietrosul Rodnei, deși îl vedeam atât de aproape. Am fost cu copiii și nu mai aveau putere de urcat si mai mult. Ne-am bucurat ca au urcat si pana aici. Ne-a fermecat lacului Iezer și imaginea vârfului Pietrosul Rodnei care se oglindea in acesta, iar chiar langa se auzeau fluierăturile marmotelor care se ascundeau printre stânci.
Înainte cu circa 15 minute de ajunge la lacul Iezer este un izvor cu apa buna de băut, iar de la izvor, in vreo 10 minute, am ajuns la Stația Meteo Pietrosul Rodnei.
Drumul pana la stația meteo se face aproape in totalitate prin pădure, ceea este minunat in zilele călduroase de vara, dar sus la lac este bine sa ai o șapcă și ochelari de soare. Pe drumul parcurs prin pădure am găsit o mulțime de afine, și pe alocuri frăguțe. Drumul a fost urcat și de unele mașini serioase de teren, dar pana sus a ajus doar mașina angajaților de la stația meteo.
Unii turiști au urcat cu cortul in spate și au campat chiar langa lacul Iezer, deși locul indicat de campare era mai in spate, langa stația meteo.
A sosit amurgul si noi am coborât apoi lejer inspre Borsa, cu satisfacție in suflet și cu gândul la cina noastră.
Langa Borsa ne-am oprit si la Monumentul Martirilor de la Moisei, ridicat in 1972 in cinstea romanilor masacrati de trupele maghiare in retragere, in urma Celui De-al Doilea Razboi Mondial. Acestia au omorat 29 de romani neinarmati, care erau ținuți intr-un lagar de munca fortata, si apoi au incendiat satul alaturat. In cinstea acestor martiri au fost ridicate 12 sculpturi- stalpi cu chipuri de om si masti maramuresene.
Din Borsa puteți ajunge ușor la mănăstirile de lemn din Maramures si la Cimitirul Vesel, la mănăstirile din Bucovina, iar dacă va întoarceți inspre Targu Mureș, mai puteți vizita cramele Liliac și Jelna.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti pe harta de pe www.taradacilor.ro peste 500 de obiective turistice din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
