Intr-un weekend prelungit am plecat cu o gasca de prieteni din București spre Cheile Latoritei, Cascada Apa Spanzurata, Lacul Petrimanu si Pestera Laptelui. Se poate ajunge ușor la aceste obiective turistice atunci când sunteți pe Valea Oltului, din Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Pitești sau din Curtea de Argeș.
În zona Voineasa am fost de mai multe ori, la Cascada Malaia sau Scoruș, la schi pe Transalpina, spre Obârșia Lotrului, s.a.m.d, dar pe Valea Latoriței nu am mai fost până acum și o aveam în lista mea cu locuri de vizitat de mai mulți ani.
VALEA LATORITEI este spectaculoasă, cu versanți abrupți pe ambele părți- de pe care coboară în grabă mai multe cascade și cu vegetație luxuriantă-bogată în ferigi mari, iarba grasă, brusturi cu pălării imense, cu plante de coada calului și un strat generos de mușchi verzi.
Pe Valea Latoriței se ajunge din satul Ciungetu, urmând drumul de 18 km până la Cabana Maria Petrimanu. Acest drum a fost făcut din beton pe timpul tovarășilor comuniști, ca să deservească salba de baraje construite aici. Pe alocuri, drumul de beton s-a stricat și s-a transformat în drum forestier, tip șvaițer. Se poate merge pe el și cu o mașină cu garda mai mică, dar in unele zone trebuie mers mai încet. Drumul este destul de îngust, având doar câteva zone mai largi. Ne-am întâlnit și cu un camion cu lemne la un moment dat, dar cu puțină grijă am trecut de el.
Chiar dacă Google Maps ne indica un drum de 40 de minute până la Cabana Maria Petrimanu, noi am făcut cam o oră, pentru ca am mers încet.
Nu cu mult înainte de a ajunge la cabană ne-am oprit pentru câteva poze la CASCADA APA SPANZURATA– unul dintre obiectivele noastre de pe acest traseu.
Anuntasem la Cabana Maria Petrimanu ca o sa venim in jurul prânzului și ca o să luăm masa la ei, iar cum eram un grup mai mare, am comandat mâncarea de cum am ajuns, și până a fost pregătită ne-am plimbat în jurul LACULUI PETRIMANU. La acest lac este amenajat un ponton cu băncuțe și mese, are o intrare joasa pentru iubitorii de caiace, iar langa lac este un luminiș cu loc de făcut foc de tabără. LACUL PETRIMANU este retras, foarte pitoresc și liniștit. Merita sa ajugeti pana aici ca sa-l vedeti.
Intentionam sa ajungem si la Lacul Galbenu, dar după ce am luat masa, n-au mai fost doritori ca să ajungem și la acest lac, așa ca ne-am împărțit în două echipe, unii au luat-o cu bicicletele înapoi înspre Ciungetu, iar restul au mai făcut o drumeție în zona și în jurul Lacului Petrimanu.
Pe partea opusă a Lacului Petrimanu am văzut ca sunt mai multe locuri în care s-a campat cu cortul sau cu rulota. Cu siguranta sunt locuri bune pentru asa ceva, fiind înconjurate de un peisaj superb, cu drumul și apa aproape, cu cabana Maria Petrimanu la câteva minute de mers pe jos.
De la Barajul Petrimanu se mai poate ajunge în drumeție la Cascada Moara Dracului și la Rezervația Iezerul Latoriței, sau cu mașina mai înaltă pe la Curmătura Oltețului, apoi prin Cheile Oltețului si spre Peștera Polovragi.
La Barajul Galbenu am înțeles ca se poate vizita sala motoarelor și a pompelor, ca și la Ciungetu, dar timpul nostru a fost prea scurt ca să includem și această activitate în program.
Spre seară, după ce am ajuns în Ciungetu, am mers într-o scurtă drumeție până la PESTERA LAPTELUI din apropiere.
Se afla la 5 minute cu mașina de centrul satului, pe Strada Rudareasa, pe drumul ce duce la Castelul de Apă Ciunget. Cum am ajuns la semnul ce indica această peșteră, am parcat mașina pe marginea drumului și am traversat pe butuci râulețul nervos ce străbate această vale.
De aici până sus la Peștera Laptelui nu cred ca am făcut mai mult de 10-15 minute, urmand traseul marcat cu bulina albastră. Este un traseu prin pădure care se poate face și cu copiii. Doar în partea de sus, chiar înainte de peșteră, este un loc unde copiii vor avea probabil nevoie de puțin ajutor.
Peștera Laptelui este micuță, dar peretele colorat în galben și verdele contrastant al iederei care l-a cucerit, îi dau o notă interesantă. Lângă peșteră se află o arcadă de piatră, ca un balcon cu arhitectura gotică. De aici poți privi în jos înspre pădurea deasă.
La intrare în Pestera Laptelui, un micut scorpion stătea ascuns printre pietre, ca un străjer de pază, iar înăuntru, la sosirea noastra, o salamandra s-a ascuns tacticoasă sub o piatră. E a doua oară când văd scorpioni la noi în țară, prima dată i-am întâlnit la Peștera Topolnita, dar salamandre am văzut prin mai multe locuri, foarte multe întâlnind pe Valea Asăului.
Nu am zăbovit foarte mult la Peștera Laptelui și ne-am întors ușor spre cazare, unde ne chema un spumant rece și un jacuzzi. Și ca să fie ziua perfectă, ne-am încheiat seara cu o selecție de vinuri, acompaniate cu o mâncare la ceaun și un clasic grătar.
In drum spre Bucuresti ne-am oprit cu copiii la parcul de dinozauri Dexi World Park din Malaia. Este un parc pentru copii mai mici, cu o tiroliană, câteva tobogane, leagăne și un traseu prin pădure. Copiii noștri de peste 10 ani s-au plictisit repede, au mâncat o clătită, și-au făcut câteva poze cu dinozaurii și au vrut să plecăm. Față de parcul cu aceeași temă din Râșnov, Dexi World Park din Malaia este mult mai mic si mi se pare ca nu merita banii pentru ceea ce oferă.
Data viitoare când mai ajung in zona Malaia, vreau sa ajung si la crucea și izvorul lui Brătianu.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea iesire in natura! Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
