PALATUL PARLAMENTULUI sau CASA POPORULUI

Datorita dimensiunii gigant a cladirii, PALATUL PARLAMENTULUI, sau CASA POPORULUI cum era numita in perioada ceausista, este probabil pentru straini cel mai renumit simbol al Bucurestiului.

Mi-au placut la acest edificiu in special salile cu arhitectura de inspiratie brancoveneasca si neoromaneasca, dar si cele din alte curente artistice. Mi-a placut idea oglindirii modelului plafonului in modelul covorului sau a pardoselii, indiferent daca era de lemn sau de marmura. M-au impresionat lucrurile stiute deja, si anume ca, aproape toate materialele si obiectele de ornament au fost produse in Romania, asa cum am intalnit si la Palatul Primaverii al sotilor Ceausescu.

Nu m-au impresionat dimensiunile faraonice ale cladirii, fiind cea mai mare cladire de uz civil din lume, cu draperii de 250 de kg, cu peste 1000 de incaperi, mai mult sub pamant decat la suprafata. Cea mai scumpa, cea mai grea, “ cea mai cea” …lucruri care cred ca mai degraba, sunt de rezonanta pentru un strain.

Constructia cladirii a inceput in anii ’80, dar idea se pare ca este mai veche, fiind preluata de Ceausescu de la Carol al Doilea, care voia sa construiasca aici, pe Dealul Arsenalului, o cladire administrativa pentru Camera Deputatilor. Numele salilor, dat dupa numele unor mari personalitati romanesti ca Balcescu, Take Ionescu, Bratianu, Cuza, s-a dat dupa anii ’90, cand s-a finalizat si lucrarea.

Din pacate, cu ocazia vizitarii lui, strainii fac cunostinta si cu starea de fapt a acestei tari, datorata in principal conducatorilor ei. Iar “alesii nostri”, impusi de sistemul creat tot de ei, (nu) demonstreaza valabilitatea proverbului romanesc, “omul schimba locul”. Acest edificiu construit cu sacrificiul a mii de oameni, ar trebui sa fie cel putin mentinut, daca am avea conducatori capabi. Dar cum nu e cazul, inca de la intrare placile de marmura de pe cladire sunt desprinse sau lipsesc, candelabrele si alte surse de iluminat palpaie sau se prezinta ca o “gura stirba”.  Mobilierul din spatiul de primire este vechi, de pal scorojit iar baile aduc a bai de autoservire neingrijita, din anii ’90. “Cireasa de pe tort”, caracteristic celor care fac legea si o “respecta”, este chioscul-bar de la intrare, in care se vinde bere, iar totul se marcheaza nu pe casa de marcat, ci pe caiet…

Sincer sa fiu, banii platiti merita doar pentru ineditul vizitarii, nu si pentru putinul ce se viziteaza. Nu se viziteaza salile de lucru ale Parlamentului, unde “ni se joaca viitorul”, sali care s-ar fi putut vizita pentru ca nu am fost intr-o zi lucratoare.

Alte imagini memorabile tot in sens neplacut, au mai fost si asteptarea pentru inceperea turului dupa controlul de securitate,  asteptare facuta “frumos si elegant” pe niste scari, la ingesuiala, dar si lipsa POS-ului la magazinele-gherete de la intrare-iesire, pentru plata cu cardul a suvenirurilor.…Comunismul s-a pastrat aici cel mai bine! Aici se vede clar mentalitatea, ingnoranta si lipsa de viziune a celor ce ne conduc.

Am realizat dupa aceasta vizita in principal, ca datorita sacrificiilor facute de acest popor la ridicarea acestei megastructuri, ar trebui sa fie utilizata mai mult in folosul poporului, cu scop turistic sau recreativ, nu doar ca si gaura neagra a  “alesilor”. 

Program de vizitare:  cu programare.  Adresa: Strada Izvor,, nr. 2-4. Sau apasa mai sus pe numele obiectivului scris cu litere mari si vei ajunge direct la harta google iar acolo apasa butonul “navigare” ca sa te duca direct la destinatia turistica…

http://cic.cdep.ro/

Palatul Parlamentului Bucuresti, Casa Poporului, Obiective turistice Romania

Sper ca ti-a placut articolul si ca te-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de timp liber. Te rog sa dai share si like pe facebook pentru a ne promova tara la cat mai multe persoane.

Related Post