MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este un muzeu absolut impresionant! Acesta gazduieste cea mai mare colecție de tirbușoane din lume, cea mai mare colecție de trivete din lume, cea mai mare colecție de fiare de călcat din lume, cea mai mare colecție filatelică românească din lume, cea mai mare colecție cu obiecte cu floare de colt din lume si colectii impresionante de radiouri vechi, de mașini de cusut, de râșnițe, de samovare, de mangalaie realizate manual, de obiecte din staniu, de cântare vechi, de lămpi și opaițe, de microscoape și de telegrafe, de sextant, de instrumente musicale si multe altele.
MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este un muzeu privat, deschis la inițiativa colecționarului Ion Chirescu, de profesie arhitect, o inițiativă lăudabilă prin care acesta daruieste Bucureștiului si României o importanta atracție turistică.
M-a atras în primul rând la acest muzeu ideea de a vedea cea mai mare colecție de tirbușoane din lume, dar după ce am studiat puțin prezentarea de pe website-ul oficial al muzeului și am văzut cât de multe colecții sunt, am început să devin entuziasmat și nerăbdător să-l vizitez. MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este un muzeu în care te poți pierde o zi intreaga și în care vei găsi mereu un obiect interesant sau o informație nouă. Este un muzeu despre evoluția omenirii, despre istorie, inovație și artă, un muzeu al stiiintei, al culturii și al etnografiei, un muzeu legat de oenologie, un muzeu pentru pasionații de instrumente muzicale, fotografie și aparate foto.
CEA MAI MARE COLECȚIE DE TIRBUȘOANE DIN LUME a pornit cu cele 13 tirbușoane din colectia domnului Chirescu.
Am remarcat în această colecție tirbușoanele cramelor istorice românești, apoi cel mai mic tirbușon din lume, tirbușoanele cu maner sculptat in os, suflate cu aur sau lucrate cu pietre semi prețioase, precum si tirbușonul făurit din oțelul unui stâlp din podul Londrei.
Interesante au fost și tirbușoanele cu sigiliu pentru scrisori, tirbușoanele pentru vinuri vechi- cu o lamela sau cu două lamele, tirbusoanele prevăzute cu perie la un capăt-perie folosită pentru a curăța de praf sticlele de vin sau ceara din jurul dopului de plută.
Am descoperit in MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI și tirbușoanele în formă de pistol, unele cu scop ornamental, iar altele erau obiecte care se foloseau pe post de pocnitori, ca și alarme casnice. Acest tirbușon era fixat în ușa de la intrare și când hoțul deschidea ușa, tirbușonul pistol se declanșa.
Alte tirbusoane inedite au fost tirbușoanele pentru șampanie- prevăzute cu robinet, tirbușoanele breloc, tirbușoanele inscripționate cu mesajele: “love to wine”, „cheers” sau “group therapy”, tirbușoanele legate de orașul german Bremen.
Am mai văzut la MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI si tirbușoane pentru geamgii, pentru pielari, pentru fumatori, pentru dopurile sticluțelor de parfum sau a medicamentelor si pentru dopurile sticlelor de bere.
Am gasit si un tirbușon unicat, făcut de Henry Shrapnel- inventatorul obuzului cu șrapnel, apoi un tirbușon cu lingura, altele cu un recipient pentru condimente, unele cu bricheta sau în formă de foarfece, iar o vitrină a fost dedicată tirbușonului pliabil- supranumit “Prietenul chelnerului, cuțitul somelierului, sau cheia vinului”.
În alte vitrine am văzut tirbușoane cu personalități britanice, cum sunt: Shakespeare, Dickens, Peter Burns, Churchill, regele George al VI le-a, Walter Scott, Pecksniff, Richard Doddridge Blackmore- romancier englez, șamd. Tot aici erau și tirbușoane cu castele, catedrale și biserici, case memoriale, corăbii, universități, echipe de fotbal, hanuri, rase de caini, blazoane și simboluri irlandeze, germane și englezești, o parte importanța din universul acestor popoare.
Se știe ca germanii au o veche tradiție în producerea vinului și a berii, pe când englezii apreciau mult vinul, fiind principalii importatori si consumatori al vinului din Franța, apoi din Spania și din Portugalia. Chiar dacă sticla a fost inventată de romani, sticla modernă de vin a fost inventată de un englez abia pe la 1600.
Aceste tirbușoane pot constitui o ancoră și un factor de atracție a acestor turiști în România. O metoda de publicitate si de atragere a acestora sunt si cartile dedicate tirbusoanelor britanice, la care domnul Chirescu a fost coautor.
Pe un perete al MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI erau expuse tirbușoanele profesionale- de bar, iar în alte vitrine am văzut tirbușoane Alessi-realizate de designerul italian în materie de obiecte de gătit si tirbușoane realizate de artiști austrieci- Rohac, Bosse, Hagenauer.
Erau tot felul de tirbușoane in MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI, incat nu stiam in ce directie sa ma uit si cat sa zabovesca la fiecare, astfel incat sa vad cat mai multe din ele. Am vazut tirbusoane cu Bachus, altele cu forme de animale, plante și flori, cu echipe de fotbal, cu picioare de femei, samd.
În zona tirbușoanelor erau și o serie de bastoane speciale. Unele bastoane erau prevăzute cu un cuțit ascuns, tirbușon și loc pentru condimente- având în vedere faptul ca în trecut vinul se consuma și cu condimente adăugate.
CEA MAI MARE COLECȚIE DE FIARE DE CALCAT DIN LUME are peste 35.000 de piese.
Călcatul îmbrăcămintei s-a practicat de mai bine de 2000 de ani în urma, dar în Europa a aparut mult mai târziu. Inițial s-au folosit pietre pentru netezirea pieilor si a țesăturilor, despre care se crede ca au fost utilizate încă dinaintea erei noastre.
În această secțiune am descoperit o frumoasă evoluție a fiarelor de călcat. Unele erau neregulate-o adevărată provocare pentru călcat rufe, în altele erau introduși cărbuni, dar aceștia scoteau fum toxic și făceau mizerie, alte fiare de călcat erau puse pe sobe pentru a fi încălzite, dar în felul acesta murdăreau și rufele. Ca să se evite aceste probleme, în unele fiare de călcat era introdusă o piatră fierbinte sau un metal, putând exista mai multe astfel de pietre de rezervă. Mai existau și fiare de călcat umplute cu alcool, ulei, kerosen, fiare care uneori explodau și creau accidente. În zona de inovație s-a remarcat o femeie din America, Mary Potts, care a inventat fierul de călcat detașabil și care putea fi folosit în ambele sensuri pe material. Fierul de călcat electric a apărut în sec 19.
Am remarcat de asemenea fiarele de călcat produse în România. Modele românești de fiare de călcat fabricate din fontă în fabricile din Târgu Jiu, Balș sau Vulcan. Au fost utilizate până în jurul anilor 1970, când au fost treptat înlocuite cu modele electrice.
Deosebite au fost și fiarele de călcat scandinave, cu horn, inspirate din mitologia vikingă sau din legendele monstrului din Loch Ness. Acestea au fost fabricate începând cu secolul 19 și erau prevăzute cu un horn pentru eliminarea fumului rezultat din arderea cărbunilor.
Unele fiare de călcat vazute in MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI erau dăruite cadou de soț și purtau numele soției.
Diferite au fost modelele asiatice de fiare de calcat, în care se introducea nisip fierbinte. Aveau mânere din os, fildeș, jad și erau decorate cu dragoni. Lângă acestea era expusă o copie după o pictură cu numele “Doamne pregătind mătasea”, pictură realizat de un împărat chinez în secolul 12.
Am vazut in MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI multe fiare de călcat speciale, foarte rare, plus o colecție de dispozitive de formare pliuri.
Remarcabilă a fost și colecția de trivete- suporții folosiți pentru fiare de călcat sau alte obiecte fierbinți, de la antichități la obiecte moderne, de la cele lucrate manual la cele turnate în matrița, modele mai deosebite îl reprezintă pe un președinte american și pe regina Angliei. Și aceasta colecție a MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este înscrisă în Guiness Book, fiind cea mai mare din lume si având peste 15000 de obiecte.
În MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI am văzut și o colecție impresionantă de mangalaie- placi de netezit materialele textile.
Toate aceste obiecte au fost realizate manual, sculptate, unele colorate sau gravate cu inițialele proprietarului și cu anul producerii. O frumoasa parte a istoriei evoluției omenirii.
Numai o persoană cu simț estetic, dragoste pentru istorie și umanitate, putea să-și fi asumat o astfel de datorie și misiune de a strânge, păstra, dar și de a face cunoscut și altora aceste obiecte speciale.
Interesante mi s-au părut și colecțiile de râșnițe, de samovare, de obiecte din staniu: căni, tipsii, ulcioare, etc.
Am remarcat in MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI și colectiile de cântare- adevărate bijuterii, colectiile de mașini de cusut si cele de lămpi și opaițe.
O altă colecție din MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este cea cu obiecte cu floare de colț. Cea mai mare colecție din lume cu obiecte cu floare de colt ii aparține lui Alexandru Dan Bartoc.
Floarea de colț apare pe bancnota de 50 de lei și pe fosta monedă a Austriei-shillingul, iar blazoanele și insignele vânătorilor de munte din România, Germania, Italia, Elveția, Austria și Japonia poartă mândre această floare. În România a fost declarată “monument al naturii” prin Decret Regal, încă din 1933. Cele mai multe flori de colț le-am întâlnit în Romania mai sus de Cabana Malaiesti, spre hornuri și traseul ce duce la Vârful Omu.
Colecția de microscoape și de telegrafe a MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI are si ea câteva povești interesante de spus.
Cuvântul telegraf vine din greacă și înseamnă a scrie la distanță. Telegraful a fost brevetat în 1844 de inventatorul american Samuel Morse. Acesta transmitea mesaje printr-un sistem de impulsuri electrice mai scurte sau mai lungi, punct și linie, sistem ce a primit numele de codul Morse. Semnalul SOS este reprezentat de 3 puncte, 3 linii, 3 puncte si a fost adoptat în 1905 de guvernul german, iar internațional în 1908. În zona de microscoape am văzut un microscop identic cu cel folosit de Darwin când a emis Teoria Evoluției.
Sa nu uit de colecția impresionantă cu radiouri vechi și de Marconi, apoi de colecția cu telefoane vechi și de Bell, de colecția de mașini de calcul și a celor de scris.
La colecția de sextante a MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI am aflat ca un posibil motiv pentru care pirații aveau un ochi lipsă, era din cauza utilizarii acestor instrumente, folosite la navigatie.
Aparatele de captare și de redare a imaginilor au un loc generos în MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI. În colecția de aparate de fotografiat am remarcat unele folosite de spioni. Un aparat era încastrat într-o biblie, un altul într-un pachet de țigări, altul într-un ceas, altele erau realizate în miniatură și se puteau ascunde foarte ușor.
Tot aici am văzut aparatele de fotografiat care au stat peste 100 de ani în Parcul Cismigiu, o colecție de camere obscure si o alta de “lanterne magice”- prima formă a proiectorului.
Interesante au fost si aparate de fotografiat de pe avioanele bombardiere de la Hiroshima, aparate de fotografiat tip armă și aparatele de fotografiat în miniatură, care erau atașate de piciorul unui porumbel și erau folosite pentru realizarea fotografiilor aeriene.
O vitrină era dedicată pictorului și fotografului român Carol Popp de Szathmary, primul fotoreporter de război din lume(în Războiul Crimeei), fotograful oficial al lui Alexandru Ioan Cuza și a lui Carol I, personalitate întâlnită și la Casa Memoriala Minulescu, la Cluj-locul în care s-a născut, la Muzeul Științei Dimitrie Leonida, la Muzeul Național de Artă din București. Am aflat cu această vizită și ca Statul Francez a cumpărat patentul de fotografiere și l-a dăruit gratuit lumii.
În această zonă este si o sală unde este redată munca vechilor aparate de fotografiat și a camerelor de filmat, fiind folosite pentru redare aparatele vechi de proiectat.
În zona instrumentelor muzicale am găsit vioara cu goarnă, “higheghe cu tolcer”, stroviol-ul sau stroh violin – instrument ce a fost inventat de un inventator german la sfârșitul anilor 1800 și care face parte din patrimoniul cultural Unesco. In Romania este un instrument caracteristic muzici bihorene.
În mulțimea de gramofoane cu designul lor deosebit am remarcat un model special, fabricat de o companie germana la inceputul anilor 1900. Acesta avea un disc de ciocolată, pe care il primea copilul la final, drept recompesa, după ce asculta povestea inregistrata pe acest disc. Totusi, nu este clar daca povestea era redata de pe ciocolata in sine sau de pe invelisul exterior al acesteia.
Ultima sală a MUZEULUI RECORDURILOR ROMÂNEȘTI este dedicată filateliei și este una dintre cele mai mari colecții de filatelie și cărți poștale din lume.
Am găsit aici o colecție impresionantă de timbre românești, de la apariția lor din 1858 până în prezent, organizată cronologic in peste 300 de panouri.
În această secțiune puteai să vezi emisiunile de timbre din anul în care te-ai născut și mai erau expuse colecții de medalii și timbrele aferente fiecărei emisiuni, cărți poștale vechi și informații asupra istoriei poștelor din România.
Ce muncă colosală de informare și de documentare! Lăudabil tot efortul depus pentru colectionarea si expunerea acestor formidabile obiecte.
Având în vedere faptul ca nu sunt prea multe astfel de muzee in lume, Muzeul Recordurilor Românești este o atracție puternica și pune astfel România pe harta internațională a turismului. Statul Roman ar trebui să promoveze acest muzeu, pentru ca până la urmă veniturile generate de turiști se vor întoarce prin impozite la bugetul statului.
Ca de obicei, în imagini nu e ca în realitate, așa ca trebuie să ajungeți aici pentru a vedea cu ochii voștri. Vă recomand să faceți turul neapărat cu un ghid, astfel încât să nu treceți pe lângă obiectele speciale și să ratați povestea lor. Ghidul nostru a fost domnul Victor Bota, foarte bine pregătit, atent, dedicat. Toată stima!
Te poți pierde o zi intreaga în acest muzeu fără să te plictisești, găsind mereu o informație nouă sau un obiect interesant.
Multitudinea de obiecte unicate m-a făcut să-mi amintesc de muzeul de mașini Tiriac Collection, pentru ca și acolo sunt mașini unicat.
Acest muzeu are o sală de evenimente la parter, iar la etaj este o terasă cu o panoramă amplă asupra Bucureștiului, fiind potrivit pentru diverse evenimente culturale sau corporatiste.
Am apreciat și ca MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI are locuri de parcare, se poate plăti cu cardul și ca nu se plătește taxa pentru filmare și fotografiere.
A fost o zi implinita și o experiență incredibilă!
Pentru program de vizitare și tarife vă rog să consultați site-ul oficial al muzeului:
Contact – Museum of Romanian Records – Museum of Records
Adresa: Strada Parfumului, nr. 25, sector 3, București
Telefon: +40 745.586.328
office@museumofromanianrecords.com
Pentru alte obiective turistice si istorice din Bucuresti va recomand sa rasfoiti articolele din meniul: https://www.taradacilor.ro/category/obiective-turistice-in-bucuresti/
