Pe timpul regelui Carol I, în jurul Bucureştiului au fost ridicate începând cu anii 1870, 18 forturi având rol de apărare împotriva unui eventual atac turcesc. Proiectul a fost realizat de un belgian și de căpitanul roman Ioan Clucer. Dintre aceste fortificaţii din jurul Bucureştiului, Fortul 13 Jilava este cel care a marcat istoria României cel mai mult. Fortul 13 a fost săpat până la adâncimea de 10 m, iar pământul care a rezultat în urma săpăturilor a fost folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, zid pe care au fost amplasate turnurile de observaţie.

Initial Fortul 13 Jilava a fost folosit ca depozit de muniţii şi garnizoană militară. Apoi, în anul 1907 la Jilava au fost aduşi o parte dintre ţăranii arestaţi în urma Răscoalei de la 1907. Din acel an, Jilava a fost amenajată ca închisoare militară, subordonată Armatei, fiind închiși în Fortul 13 soldații pedepsiţi disciplinar precum şi civilii arestaţi şi condamnaţi pentru infracţiuni militare. În timpul Primului Război Mondial, la închisoarea din Fortul 13 au fost aduşi soldaţii care au refuzat să se prezinte la încorporare, iar după ocuparea Bucureştiului de armata germană, au fost închiși aici prizonierii din Armata Română .

Între 1921 şi 1944 la Jilava au fost închişi deţinuţi politici, o parte dintre comuniştii arestaţi în timpul grevei de la Atelierele CFR Griviţa, cum au fost: Gheorghe Gheorghiu-Dej-liderul comunist al României înainte de Ceaușescu, Chivu Stoica- ajuns în anii ‘50 prim ministru al României, Alexandru Drăghici- ajuns în anii ‘60 vice prim ministru, s.a.m.d.

În noiembrie 1940 la Jilava au fost împuşcaţi de către legionari 64 de opozanţi ai Mişcării Legionare, opozanți care erau închiși în acest penitenciar ca represalii la uciderea conducătorului legionarilor Corneliu Zelea Codreanu. Printre cei uciși au fost generalul Gheorghe Argeşeanu-fostul prefect al Poliţiei Capitalei, Gabriel Marinescu-ministrul de justiţie, Victor Iamandi-directorul Siguranţei Statului, Niky Ştefănescu-şeful Serviciilor Secrete, Mihai Moruzov-fostul prim-procuror al Tribunalului Militar al Capitalei. Urmele legionarilor le-am mai văzut și la Mănăstirea Predeal și pe DN1 la Tancabesti.

Din păcate legionarii au asasinat in acea perioadă și mari personalități române, cum au fost: Nicolae Iorga, I.G Duca, Virgil Madgearu, etc.

Din ianuarie 1941 la Jilava au fost aduşi o parte dintre legionarii arestaţi şi condamnaţi în urma rebeliunii legionare din 1941.

Din 1944 şi până în 1964 la Jilava şi-au executat pedeapsa bărbaţi şi femei, deţinuţi cercetaţi sau condamnaţi pentru „infracţiuni contra securităţii” (membri ai partidelor istorice, PNŢ, PNL, PSD, legionari, spioni, „criminali de război, trădători de patrie” şi membri ai unor „organizaţii subversive anticomuniste”) .

În mai 1946 la Jilava au fost închiși cei din  „lotul marilor criminali de război”- format din mareşalul Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, ministrul apărării generalul Constantin Pantazi, șeful Serviciului Special de Informaţii Eugen Cristescu şi ministrul Radu Lecca. Pe 1 iunie 1946 au fost executaţi la Jilava, în Valea Piersicilor, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi Constantin Vasiliu.

Alți condamnați politic care au trecut prin Fortul 13 Jilava mai sunt: episcopul Anton Durcovici (1950), Toma Arnautoiu– eroul din Munții Făgăraș, partizan despre care am aflat si la Memorialul Inchisoarea Pitestimonseniorul Vladimir Ghika– print, diplomat, preot beatificat de catolici, cel ce l-a cununat pe Neagu Djuvara despre a cărui activitate am aflat pe larg în salile Muzeul Orasului Oradea, Richard Wurmbrand – închis aici pentru activitățile sale creștine ținând predici, și luptând totodată pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume, Nicu Aurelian Steinhardt– scriitor, critic literar, traducător, luptător decorat în Primul Război Mondial, rănit la Mărășești, Plop Maria – singura femeie din gruparea de partizani anticomuniști despre care am aflat și la Memorialul Închisoarea Pitești. Maria Plop a fost casatorita cu Toma Arnautoiu cu care a avut o fetita, nascuta si crescuta in munti. Fetita mai traieste si astazi, fiind violonista la Filarmonica George Enescu, Corneliu Coposu– om politic întemnițat 17 ani în închisorile comuniste. I-am văzut statuia lângă Palatul Regal din București.

Din 1973 o parte dintre camerele de detenţie din fort au fost dezafectate, iar deţinuţii au fost mutaţi în noua clădire a penitenciarului. În decembrie 1989 la Jilava au fost aduși și manifestanţii arestaţi pe străzile Bucureştiului.

Despre Închisoarea Jilava am mai aflat și alte povești, cum ar fi ca:

  • deţinuţii nou veniți dormeau pe beton, sub primul etaj de la paturi, loc cunoscut sub numele de „şerpărie”, iar pe măsură ce se elibera un loc, deţinutul avansa astfel încât ajungea să doarmă la primul etaj şi apoi la cel de-al doilea.
  • Jilava era cunoscută în lumea închisorilor ca „bursa ştirilor interne referitoare la toate penitenciarele şi bursa ştirilor externe privitoare la lumea din afară”. Deținuții arestaţi de curând veneau cu informaţii din lumea libera.
  • Conform foştilor deţinuţi politici, majoritatea gardienilor de la Jilava erau de etnie rromă, fiind recrutaţi din satele din împrejurimile penitenciarului. Singura perioadă de instrucţie a oamenilor de pază era reprezentată de câteva luni petrecute în şcoala de gardieni de la Jilava, înfiinţată în 1949. Pentru a scăpa de percheziţii, unii dintre deţinuţi care ştiau că „ţiganii au oroare de iepuri” puneau în bagajele pe care doreau să le salveze bucăţi din blană de iepure. În acest fel, atunci când gardienii rromi găseau bucata din blană de iepure, aruncau bagajul fără să-l mai controleze, considerându-l semn rău.
  • Pe un perete un deținut a lăsat scrisa o învățătură pentru cei noi veniți: ”Dacă vrei să trăiești bagă paie sub haine”- lucru ce avea rostul să atenueze loviturile puternice de baston şi să mai încălzească trupurile slăbite şi bolnave ale deţinuţilor.
  • Jean-Claude Van Damme a vizitat puscaria Jilava și s-a întâlnit cu pușcăriașii de aici atunci când a filmat în acest loc filmul „Six Bullets”.

Păcat ca Fortul 13 nu a fost nici până acum reabilitat și transformat în muzeu și astfel ca se degradează pe an ce trece. Probabil ca autoritățile române nu sunt interesate ca publicul larg să vadă ce au făcut alte autorități anterioare, nu cu foarte mult timp urmă, să vadă ce înseamnă o închisoare politică, unde şi-au găsit sfârşitul în chinuri groaznice, zeci de oameni marcanţi ai vieţii culturale şi politice din România. Prizonierii de la Jilava dormeau intr-un pat câte doi, trei și se chinuiau iarnă după iarna să supravieţuiască la minus 20 de grade, fără nicio sursă de căldură, făra haine groase, fără lumină.

Pentru vizitarea Fortului 13 Jilava trebuie să scrieți un e-mail la adresa pjilava@anp.gov.ro, în care să menționați data, numele vizitatorilor și datele de pe documentele de identitate.

https://www.memorialuljilava.ro/

https://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/

Pentru alte obiective istorice din Bucuresti va recomand sa rasfoiti articolele din meniul: https://www.taradacilor.ro/category/obiective-turistice-in-bucuresti/

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *