Daca vrei sa gasesti un loc magic in care sa descoperi frumusetea salbatica a Romaniei, atunci Canionul Horoabei este raspunsul tau.
Odata ce o sa vezi primele poze cu acest canion o sa-ti doresti sa ajungi si tu aici, in acest loc minunat, fermecat de natura. Canionul Horoabei este un taram accesibil, dar interzis; extrem de frumos, dar si periculos; verde, dar si arid. Horoaba, cea care a sapat aceste chei in Muntii Bucegi, are parca nume de vrajitoare batrana, insa cum ajungi aici, realizezi ca are o frumusete irezistibila.
Canionul Horoabei ma chema de ceva timp la el, dar pana acum nu am reusit sa gasesc un weekend liber, fara copil, si in care sa nu ploua. Stiam ca nu e bine sa parcurgi un astfel de canion dupa ploaie, sau in timpul ei, pentru ca s-ar putea sa te conduca pe Ultimul Drum… Asa ca va recomand si voua sa va informati bine asupra vremii, inainte sa plecati. Datorita faptului ca traseul merge prin albia raului, iar o ploaie poate antrena copaci si bolovani exact pe aici, traseul nu este deschis oficial publicului. Este prea periculos, si nimeni nu-si asuma raspunderea, chiar daca traseul este bine amenajat, cu scari si lanturi, astfel incat sa fie la fel de usor ca cel de la Valea lui Stan sau Sapte Scari.
Daca prinzi un weekend insorit de sfarsit de vara, valea canionului este uscata si e atat de simplu sa mergi pe aici si sa te bucuri de spectacol.
Practic sunt doar doua locuri mai periculoase prin Canionul Horoabei, locuri in care trebuie sa te tii de lanturi cativa metri si sa mergi pe o poteca ingusta de circa jumatate de metru. Pana la urma periculoase sunt si multe alte trasee marcate, unde o alunecare a mainii de pe lant, caderea accidentala a unor pietre, vremea rea sau vizita unui urs pot fi fatale.
Dar sa ma intorc la povestirea mea cu cateva informatii practice. Ca sa intri in VALEA HOROABEI trebuie sa ajungi pe Platoul Padina, iar din Bucuresti pana la acesta faci aproximativ 2:40 ore, sau din Sinaia circa 1 ora.
Am lasat masina la bariera, si am mers pe jos spre bisericuta din Pestera Ialomitei, pana cand am vazut pe stanga Raul Horoaba, si panoul informativ cu Valea Horoabei.
Am traversat raul si am tinut poteca pe stanga. Nu este o poteca marcata, dar este vizibila.
Practic trebuie sa ai mereu raul in dreapta. Traseul spectaculos este anuntat de cateva cascade jucause si tine cam o ora, terminandu-se dupa a doua scara metalica. Te poti intoarce tot pe aici, daca ai curaj sa cobori pe unde ai urcat, si nu vrei sa continui pe vale, si apoi pe creasta inca circa 4:30 ore.
Noi am facut tot traseul pentru ca am venit sa facem miscare. Pana la urma si partea de iesire din canion, cu jnepi si molizi, are farmecul ei, iar partea de coasta domoala iti asterne la picioare frumoasa Romanie.
Cum iesi din canion si s-a terminat vegetatia, trebuie sa faci stanga, si urci vitejeste o culme serioasa, apoi o sa intri pe traseul marcat cu banda rosie pana la Saua Strunga, pe care o vazusem alta data, intr-o plimbare placuta.
La intersectia cu acest traseu ai impresia ca ai intrat pe o alee in Herastrau, o mare de oameni care fac trekking sau trasee cu bicicleta. Si de acolo o sa cobori frumos spre Padina.
La finalul traseului ne-a asteptat pe Platoul Padina, baciul de care v-am mai vorbit, cu bulzul sau minunat si cu pastrama gustoasa de oaie, iar pe bancutele puse in marginea padurii am stat sa ne intrebam cu satisfactie in suflet: a fost o calatorie aievea, sau a fost doar un vis pe un taram magic?
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta. Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
7 Comments