Am revenit în zona Polovragi într-un weekend prelungit, la începutul vacanței de toamnă a copiilor. N-am mai fost de ceva timp în această zonă și voiam să o revedem. În această minivacanță am făcut drumeții până pe Vârful Păpușa și prin Cheile Oltețului, am revizitat Peștera Polovragi și Peștera Muierii, am fost la un festival de artă și tradiții și la Mănăstirea Polovragi, și în final, am vizitat căsuțele răsturnate din Bumbesti-Pitic.
Planul pentru prima zi a fost să mergem puțin mai departe, pe Transalpina, să urcăm la Vârful Păpușa, apoi să mâncăm la Stâna Stefanu și să ne întoarcem spre seară la o poveste în conacul la care ne-am cazat.
VÂRFUL PĂPUȘA din Munții Parâng are 2136 de metri altitudine si am ajuns la el foarte ușor. După ce am lăsat mașina pe marginea drumului Transalpina, la circa 6 km de la ieșirea din Ranca în sensul de mers spre Obârșia Lotrului, am urcat lejer pe jos circa o jumătate de oră pana la varf.
Cum urcarea a fost usoara, am avut timp berechet să admirăm peisajul ce se deschidea larg în toate direcțiile. Pe dreapta se vedea Vârful Parângul Mare, cel mai înalt vârf din acești munti, de 2519 metri. In față, spre vale, se vedea stațiunea Ranca, iar spre stanga se vedeau Munții Căpățânii și văile ce formează Cheile Oltețului și Valea Galbenului.
Transalpina ajunge până la o altitudine de puțin peste 2100 de metri altitudine, și chiar dacă nu am lăsat mașina în cel mai înalt punct al șoselei, diferența de nivel până la Vârful Păpușa a fost foarte mică. Este un traseu-plimbare, care se poate face ușor cu copiii și care nu necesită echipament special sau o pregătire fizică bună. Merită ajuns până aici sus atunci când sunteți în această zona.
După acest traseu am pornit spre STÂNA ȘTEFANU. Voiam să mâncăm ceva tradițional, mai special și mai bun față de oferta foarte slabă din Ranca.
La Stâna Stefanu am găsit o pastramă delicioasă, bulzuri, murături bune, clatite superpufoase facute cu zer, siropuri diverse și vestita mâncare “tocan”, care diferă de tocană, prin faptul ca se face în sucul propriu, fără adăugare de apă. Ne-a servit la acest “punct gastronomic local” chiar Marioara Babu, o doamnă premiată de mai multe ori pentru bucătăria ciobănească.
La Stana Stefanu este amenajat si un mic muzeu cu obiecte taranesti gasite la o stana. Am zăbovit mult timp pe pe aici si pentru ca am prins o zi senină de toamnă, cu soare și fără vânt, iar stâna nu era aglomerată, fiind învăluită într-o liniște asurzitoare a masivelor muntoase dimprejur.
A doua zi am ajuns la MANASTIREA POLOVAGI, o mănăstire de maici ce a fost construită în stil bizantin. Mănăstirea, ca și localitatea Polovragi, au preluat numele peșterii Polovragi, nume ce provine de la o plantă medicinală rara-numită polovraga.
Manastirea Polovragi a fost ctitorită la începutul anilor 1500 de doi boieri locali, apoi reconstruită pe la 1600 în forma actuală, de un alt boier ce a avut sprijinul lui Matei Basarab.
Pictura actuală a fost realizată pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, care s-a îngrijit de renovarea bisericii. În pictura murală apar primii doi ctitorii, frații boieri Radu și Patru Zamona. Apoi, apare al doilea ctitor, boierul Paraianu, ce stă alături de Matei Basarab. Am regăsit în pictura și alți membri ai familiei Craiovestilor, precum și pe Constantin Brâncoveanu, care este reprezentat ca și ctitor, ținând în mână macheta bisericii.
După ce am mai zăbovit puțin în parcul din fața mănăstirii Polovragi, unde sunt mai multe sculpturi în lemn si câteva tarabe cu produse tradiționale, am pornit cu mașinile spre Peștera Polovragi din apropiere.
Primele documente scrise despre PESTERA POLOVRAGI datează din Evul Mediu, dar cu siguranță ca aceasta pestera era cunoscută și folosită din cele mai vechi timpuri.
Și despre această peșteră, ca și despre Peștera Huda lui Papara, a rămas în popor legenda lui Zalmoxe, principalul zeu al geto-dacilor, datorita caruia acestia se credeau nemuritori, fiind astfel mentionati de diferiti autori antici, ca “cei mai viteji” oameni ai vremii. Această legendă se bazează probabil si pe faptul ca Zalmoxe era o zeitate ale carei misterii (practicari) presupuneau privarea senzoriala de lumina, prin coborarea in pesteri, unde stateau mai multe zile, lucru ce determina aparitia halucinatiilor si perceptia initiatului ca ar fi murit. A coborat in Hades si a inviat, devenind astfel nemuritor. (Sursa: Misteriile lui Zalmoxis de Constantin Daniel). De la aceste legende s-au păstrat în această peșteră denumiri ce fac referire la daci, cum sunt cuptorul dacic, un cap de dac și tronul lui Zalmoxe.
Am vazut in aceasta pestera un fel de altar si „o fantana a dorintelor”- in care oamenii aruncau cate un banut, si-si puneau apoi o dorinta. Am vazut si o multime de lilieci, iar pe un perete, “Moartea cu coasa” a fost desenată în fum de un călugăr. Aceste ultime două lucruri s-au potrivit foarte bine cu Halloween-ului pe care îl așteptau cu nerăbdare copiii noștri, și care urma să vină în câteva zile.
După ce am vizitat peștera Polovragi, am luat-o la pas prin CHEILE OLTETULUI. Aceste chei sunt foarte spectaculoase, și la nivelul drumului, dar mai ales la nivelul apei, unde cheile sunt înfricoșător de înguste și foarte înalte. Se poate cobora la nivelul apei după al doilea pod, așa cum a făcut și Charley Otley în episodul “Oltenia” din filmul “Flavours of România”.
Principala nemulțumire a turiștilor vis a vis de aceste chei este legată de faptul ca, pe drumul forestier ce străbate cheile circulă multe mașini, și astfel, turiștii care merg pe jos inhalează praful ridicat de aceste mașini. Noi am avut noroc, venind într-un weekend neaglomerat, astfel ca nu am întâmpinat această problemă. Acest drum duce spre Curmătura Oltețului, și de acolo spre Barajul Galbenu și Cheile Latoriței, locuri vizitate în primăvara acestui an.
După o plăcută plimbare prin Cheile Oltețului, ce erau pictate în frumoasele culori de toamnă, ne-am întors la mașini și am pornit spre BALCIUL POLOVRAGI. Am avut noroc ca în acest weekend să se desfășoare festivalul de cultură și tradiții “Lira traca și Taraful lui Orfeu”, un eveniment cu produse tradiționale românești, cu muzică populară și cu frumoase obiecte de artizanat.
Acest festival are loc aici, pentru ca zona Polovragi este renumită pentru olărit, țesut, și confecționarea costumelor tradiționale.
Ne-am întors mai târziu la cazarea noastră, aleasă special pentru arhitectura sa neoromânească, cu stâlpii de la fațadă ce imitau olanele oltenești de la cuptor si cu motive tradiționale pictate sau sculptate peste tot prin conac.
La conac ne aștepta meșterul local Daciana Ungureanu, care a realizat pictura murală din aceast conac și cu care ne înțelesesem înainte cu o zi să țină copiilor un curs de pictura pe ceramică. Artista este prezentă și ea în filmul Flavours of România a lui Charley Otley în episodul despre Oltenia și cu această ocazie le-a transmis și copiilor noștri dragostea pentru motivele tradiționale românești.
A treia zi am vizitat Peștera Muierii și căsuțele răsturnate din Bumbesti Pitic, iar apoi ne-am întors în București.
Ca să vizităm PESTERA MUIERII am lăsat mașinile în zona ieșirii din această peșteră, lângă Pensiunea Tobo, și am pornit pe jos spre intrarea în peșteră.
Intrările în această peșteră au loc la ore fixe și noi aveam timp suficient ca să mai facem o scurtă plimbare până la următoarea oră de vizitare. În plus traseul prin peșteră se face într-un singur sens, intrandu-se pe o parte și ieșind pe alta parte, așa ca la ieșire ajungeam direct la mașini.
Peștera Muierilor sau Peștera Muierii se numește așa pentru ca în trecut, în timpul războaielor, aici se ascundeau femeile și copiii. Este prima peșteră electrificat din România și, ca și la Peștera Urșilor, am găsit aici expus un schelet de urs de cavernă, iar ghidul ne-a povestit ca s-au descoperit și cranii ale unor oameni ce au trăit acum 30000 de ani.
Peștera Muierii este mai spectaculoasă față de Peștera Polovragi, așa ca este recomandat să o vizitați după cea de la Polovragi. Specific pentru această peșteră mi se pare a fi traseul săpat în calcar si faptul ca de multe ori trebuie sa mergi in “mersul piticului”.
După vizitarea peșterii ne-am îndreptat spre CASA RASTURNATA din Bumbesti Pitic. De fapt este un complex de case răsturnate, care sunt ca un fel de muzeu al iluziilor. Sunt atractive pentru copii pentru ineditul lor, pentru ca poți face poze interesante, dar și pentru ca în curtea în care sunt amplasate aceste case au fost amenajate și câteva locuri de joacă.
Din această zonă mai puteți vizita Manastirea Arnota, Cheile Bistriței, Mănăstirea Bistriței, culele Maldarescu și Greceanu, Băile Govora, Mănăstirea Hurez, Salina Ocnele Mari, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Rezervatia Buila Vanturarita, obiectivele turistice din Râmnicu Vâlcea, șamd.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanță! Cred ca prin astfel de trasee ne putem bucura de locuri frumoase, de bucătăria locală, de arhitecturi unice si de descoperirea istoriei țării noastre.
Va invit in incheiere sa vizitați si alte obiective turistice pe harta de pe taradacilor.ro: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
