Drumetie spre Vârful Țuțuiatu și Vârful Ghiunaltu, prin parfum de Dobrogea
Sunt drumuri pe care le uiți repede și sunt drumuri care încep cu o furtună și se termină cu liniște deplină. Așa a fost și plecarea noastră spre MUNȚII MĂCINULUI, într-un weekend în care Bucureștiul părea că se scufundă sub o ploaie apăsătoare. Am ieșit din oraș pe ștergătoare grăbite și cer plumburiu, iar până la Brăila am mers mai mult prin perdele de apă decât prin peisaj.
Dar Dobrogea are felul ei aparte de a schimba atmosfera. După ce am trecut Dunărea, ploaia s-a retras încet, iar când am ajuns în satul Greci, totul părea desprins dintr-o altă zi. Pământul era uscat, lumina blândă, iar Munții Măcinului se ridicau domol și liniștit în fața noastră, ca și cum furtuna nici nu existase.
De unde începe traseul
Traseul până pe VÂRFUL ȚUȚUIATU și apoi spre GHIUNALTU poate fi parcurs lejer într-o zi, în aproximativ 3-4 ore cu tot cu pauze și opriri pentru fotografii. Acesta începe de lângă pensiunea si restaurantul Relax, unde este și o parcare mare pentru mașini. Accesul în Parcul Național Munții Măcinului costă 10 lei de adult.
Munții Măcinului nu sunt înalți, însă au ceva spectaculos prin felul în care arată: stânci bătrâne, colțuri aride și poteci care șerpuiesc printr-un peisaj aproape mediteranean. La fiecare pas aveam senzația că nu suntem într-un munte clasic din România, ci undeva printr-o insulă grecească uitată de turiști.
Muntele care miroase a flori
Cred că cel mai puternic lucru pe care ni-l amintim de pe traseu nu este neapărat panorama, ci mirosul.
Tot muntele mirosea a bujori salbatici, mușețel și cimbrișor sălbatic încălzit de soare. La fiecare adiere venea alt parfum de plante, iar aerul avea ceva cald și liniștitor. Nu am mai întâlnit nicăieri în România un traseu care să aibă aroma aceasta atât de prezentă.
Pe marginea potecii am descoperit mulți bujori sălbatici, intens colorați printre ierburile verzi și pietrele cenușii. Era imposibil să nu ne oprim din câțiva pași în câțiva pași pentru fotografii.
Și, poate cel mai frumos moment al zilei, am întâlnit mai multe broaște țestoase dobrogene. Unele stăteau nemișcate în iarbă, perfect camuflate, altele traversau alene poteca, fără nicio grabă. Munții Măcinului sunt cunoscuți pentru fauna lor bogată și sălbatică, iar faptul că am văzut atât de multe țestoase ne-a făcut să simțim și mai tare că locul acesta are ceva special.
Am intalnit si o turma de capre, lasate libere sa pasca printre stanci. Doar un motociclist (fara numare de inmatriculare bineinteles), care nu avea voie pe traseul de drumetie si in Parcul National Muntii Macinului, a speriat animalele si a stricat perfectiunea zilei cu zgomotul si mirosul gazelor de esapament. Cand ne-am intors la masina am intrebat paznicul parcului national despre acel motociclist. Ne-a raspuns ca a incercat sa-l opreasca, dar ca nu a reusit si ca a chemat un echipaj de politie, dar acestia nu au facut nimic, ba chiar au incercat sa-l amendeze pe paznicul parcului pentru apel fals…
Vârful Țuțuiatu și Vârful Ghiunaltu
Urcarea spre Vârful Țuțuiatu nu este foarte grea, însă are câteva porțiuni mai abrupte înainte de creastă. Odată ajunși sus, priveliștea se deschide complet spre Dobrogea, spre câmpurile nesfârșite, spre Braila si Galati și spre Dunărea care se pierde în depărtare.
Țuțuiatu este cel mai înalt vârf din Munții Măcinului, iar de sus înțelegi foarte bine de ce acești munți sunt atât de iubiți de oamenii care preferă traseele liniștite și sălbatice.
Noi am continuat apoi spre Vârful Ghiunaltu, pe o porțiune de creastă superbă, cu stânci rotunjite și iarbă arsă de soare. Traseul dintre cele două vârfuri este spectaculos tocmai prin simplitatea lui: mult cer, mult vânt și senzația aceea că ai tot spațiul din jur doar pentru tine.
Alt traseu interesant in Munții Măcinului este cel de pe Culmea Pricopanului, cu forme spectaculoase si monoliti de granit ce amintesc de trovanti. Sunt trasee care se pot face si cu bicicleta, acesti munti fiind asemanatori din acest punct de vedere cu Muntii Baiului.
Seara perfectă la Brăila
La întoarcere am ales să ne oprim în Braila, înainte de drumul spre București. După atâtea ore de mers prin soarele dobrogean, plimbarea pe faleza Dunării a fost exact ce aveam nevoie.
Dunărea era liniștită, lumina de seară cădea peste apă, iar orașul avea aerul acela calm pe care îl au doar locurile de lângă fluviu. Ne-am plimbat fără grabă pe faleză, cu sentimentul acela plăcut pe care îl ai după o zi petrecută aproape complet în natură.
Iar finalul nu putea fi altul decât o masă cu pește. Am ales un restaurant bine cotat și am încheiat ziua cu icre, storceag, pește proaspăt, saramură și multă liniște. După furtuna de dimineață, după parfumul de flori din Munții Măcinului părea modul perfect de a încheia una dintre cele mai frumoase escapade dobrogene.
Foarte aproape de aceste obiective turistice sunt orasele Braila, Galati si Tulcea, ale caror obiective turistice va invit sa le descoperiti in articolele scrise de mine. In Dobrogea mai puteti vizita Cheile Dobrogei, cetatile Capidava, Enisala, Histria sau Pestera Sfantul Ioan Casian.
DACA VRETI SA EXPLORATI SI MAI MULT ACEASTA ZONA, CLICK AICI PENTRU CELE MAI BUNE CAZARI!
(Link-ul de mai sus este afiliat Booking — iar dacă va rezervati cazarea oriunde in lume prin acest link, nu neaparat in zona obiectivelor din acest articol, eu pot primi un mic comision, in cazul in care plata se face pana intr-o luna de la rezervare, fără niciun cost în plus pentru dumneavoastra. Prin acest lucru sustineti dezvoltarea acestui blog realizat pentru promovarea Romaniei! Va multumesc.)
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti pe harta de pe www.taradacilor.ro, peste 500 de obiective turistice din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
