Nu foarte de parte de Bucuresti, intre soselele DN1 si DN1A, se afla ferita de aglomeratie comuna BERTEA. Aici ne-am cautat refugiul de weekend intr-o primavara frumoasa, cu planuri de drumetie, traseu de bicicleta, dar si relaxare. Mai vizitasem zona atunci cand am ajuns la Manastirea Zamfira– cea pictata de marele nostru pictor Nicolae Grigorescu si la Salina Slanic Prahova, dar nu am am ajuns pana in comuna Bertea -unde se termina drumul, si incepe padurea deasa a Carpatilor.
Vinerea a fost de relaxare, zi in care ne-am acomodat cu locul, am intins hamacele, am facut un gratar, si ne-am retras spre focul din semineu la o poveste.
Sambata dimineata am pornit cu masina spre satul Scurtesti din apropiere, unde urma sa facem un traseu cu bicicleta pe valea raului Stefesti, un drum forestier din padurea ce a preluat numele raului. Am gasit cateva izvoare in aceasta padure, si am aflat ca sunt foarte apreciate de localnici, si chiar de bucuresteni, sau de ploiesteni. Drumul forestier este lung si nu este foarte abrupt, iar raul Stefesti ce-l strajuieste este foarte pitoresc. Din pacate, mai trec pe aici si masini care ridica praful, si-ti strica astfel toata placerea pedalatului in natura. Dupa ce s-au obosit copiii, ne-am intors la masina si am plecat sa luam masa de pranz, chiar daca inca, noi adultii, mai simteam nevoia de miscare.
Dupa pranz am hotarat sa exploram cu bicicleta, linistita comuna Bertea, si am descoperit cu aceasta ocazie ca aceasta comuna are multe de aratat. Satul se intinde pe valea raului Varbilau -cel ce a dat numele comunii din aval si a vestitului taraf. Farmecul satului Bertea este amplificat si de multimea podetelor pietonale care leaga casele despartite de malurile raului. Ne-am oprit din loc in loc sa admiram casele cu arhitectura frumoasa, troitele vechi, crucile istorice si statuile.
Am gasit o cruce de pe timpul lui Mihai Viteazul, asemanatoare cu cea de la Stoenesti. Crucea din Bertea a fost ridicata de familiile Stoica si Dumitrascu in 20 decembrie 1598.
La o rascruce ne-am oprit sa admiram o interesanta troita de piatra, satul avand multe troite vechi pe ulitele sale.
La Casa Etnografica Bertea am gasit bustul lui Dan David- poet nascut in Bertea. Langa statuie erau inscrise in marmura urmatoarele versuri: “Cand Bertea rasare din iarba din roua inflorind in viata scumpa sarbatoare…Ah, sat natal, Bertea noastra, scumpa poezie, tu esti primul semn in biografie”.
Mai in fata nici 10 metri, in fata scolii din sat, se afla un monument ridicat in cinstea eroilor din Al Doilea Razboi Mondial. Aici, statuia unui soldat este marginita de doua tunuri si pe o alta placa de marmura stateau versurile “…tata si-a uitat rasul si fruntea senina in al doilea mondial. Cata bucurie , electricitate si candoare, cata vina ! Nu-l aveam decat pe tata, un amurg de iarba si un cal”- Un stiuc de Mamaliga – scrise de acelasi Dan David.
Mai sus, langa biserica veche din sat, am gasit la intrare in cimitir o alta statuie, statuia Eroului din Bertea, sculptata in piatra de Paltinet si am aflat acum de autorul acesteia, Banica Nitescu- primul intelectual al satului Bertea, dascal in sat.
A doua zi, dupa micul dejun, am plecat sa cucerim Varful Maciuca, cel mai inalt varf al zonei, 901 m. Masinile le-am lasat mai sus, dupa ultima casa din sat, pana unde ne-a dus gps-ul. De acolo am urcat primele 10 minute pana la o bisericuta de lemn, apoi, dupa un mic popas in care am admirat zona si copiii au mestecat cateva frunze de fag, am continuat prin padure, pe un drum de pamant, catre Varful Maciuca care se vedea in apropiere.
Chiar daca pare foarte aproape, ca sa ajungi pana la Varful Maciuca trebuie sa-l ocolesti, si astfel iti ia circa 45 de minute de mers lejer. Nu credeam totusi sa ajungem pana sus, varful parea impadurit bine si nu ne asteptam sa avem de acolo zone de belvedere.
Totusi, cand am ajuns aproape de el, am vazut ca invarf mai erau niste oameni, si asa am zis sa continuam pana sus. Aici l-am intalnit pe Laurentiu, de loc din Bertea, om foarte amabil, care ne-a povestit ca isi va face chiar aici o pensiune/cabana. S-a oferit sa ne arate la circa 10 minute de mers de varf si un izvor de pacura, si pentru ca nu mai vazusem asta in realitate am acceptat sa mergem pana acolo.
Ne-am intors apoi pe aceeasi coama de deal, de unde se vedeau in zare, in toate partile, muntii si vaile inconjuratoare.
In dreapta crucilor vazute la intoarcere spre masini, exista o ceata de trovanti- asa cum am gasit si la Ulmet, in zona Maldaresti din Valcea si la Alunis, iar satul Bertea este presarat la tot pasul cu aceste formatiuni de gresie.
Ii multumim lui Laurentiu pentru ca ne-a fost ghid si, dupa ce-i uram succes in constructia cabanei sale, ne urcam in masini si ne indreptam spre Bucuresti.
Din satul Bertea, sau la intoarcere spre Bucuresti, se pot vizita usor si Manastirea Brebu, Barajul Paltinu, obiectivele turistice din Campina sau Valenii de Munte.
Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta! Va invit in incheiere sa descoperiti pe harta de pe www.taradacilor.ro peste 500 de obiective turistice din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
