Ne-am hotarat intr-un weekend de vara sa revedem cateva obiective la care nu am mai fost de mult timp, si la care, inca nu-l dusesem pe baiatul nostru. Am hotarat astfel sa facem n traseu pe la Schitul Dragoslavele, apoi la Cetatea Oratii sau Oratia, sa vizitam Pestera Dambovicioarei si Cheile Dambovicioarei, care se continua cu Cheile Brusturetului, iar apoi sa mergem pana la Lacul Satic.
In pitorescul Sat Dragoslavele isi tinea zilele de nastere un bun prieten, si prin acest sat am trecut de atatea ori in drum spre Bran, fara sa ma opresc la cele doua monumente istorice de aici: Schitul Dragoslavele si Biserica Joseni.
BISERICA SCHITULUI DRAGOSLAVELE a fost realizata din lemn in anii 1600 in Satul Borsa, din Maramures si a fost adusa aici in anul 1949. In acest loc era resedinta de odihna a preotimii muscelene, locul fiind legat de numele primului patriarh al Romaniei, Miron Cristea.
Biserica Dragoslavele este situata dupa Raul Dambovita, la 300 de metri de drumul principal. Chiar daca distanta fata de drumul principal este mica, cum am ajuns aici am simtit ca am intrat intr-o alta lume, intr-un colt de rai, biserica fiind pozitionata la baza unui deal bogat impadurit, inconjurata de liniste si calm, cu priveliste frumoasa asupra apei si a Satului Dragoslavele.
Chiar la drum am vrut sa intram si in BISERICA JOSENI, un monument istoric ridicat dupa mijlocul anilor 1600 de Domnitorul Grigore Ghica. Am mai vazut si in alte dati panoul informativ de la drum, dar credeam ca face referire la un alt monument istoric vizitat in Satul Pietrosita, aflat pe drumul ce duce spre Sinaia, si acea biserica tot cu numele de Joseni. Am inteles ca in aceasta biserica sunt pictate chipul Regelui Mihai, alaturi de cel al Patriarhului Miron Cristea, lucru datorat faptului ca Regele Mihai a vizitat aceste locuri la invitatia patriarhului, si probabil pentru ca biserica a fost renovata in acele timpuri. Din pacate am gasit cu aceasta ocazie biserica inchisa, fiind in renovare, si astfel nu am reusit sa intram… Dupa ce ne-am uitat pe panourile expuse in aceasta parcare, am coborat in circa 5 minute pana la ruinele cetatii. Nu se stie cu exactitate cand a fost ridicata aceasta cetate, sau de catre cine. Se presupune ca au fost cavalerii teutoni, cei intalniti la Feldioara, pentru ca in trecut cetatea purta numele de Cetatea Neamtului, sau ca a fost ridicata la ordinul Regelui Ungariei, ca si fortificatie de vama in jurul anilor 1300. Merita sa va opriti la Cetatea Oratia si sa coborati pana la acest loc istoric insemnat in primul rand pentru peisajul de-a dreptul spectaculos- cu o priveliste uimitoare asupra drumului ce lega cele doua provincii. Si de aceasta data, ca de multe ori cand am vazut partea plina a paharului, am ignorat panourile informative scorojite, locul neamenajat si cosurile de gunoi pline pana la refuz, si ne-am bucurat de drumul pana la Cetatea Oratii de mirosul proaspat al cimbrisorului si de privelistea superba. Ne-am intors apoi spre Cheile Dambovicioarei, unde, intrarea in defileu ne-a costat 2 lei de persoana. Puteti lasa masina inainte de intrare, si veti parcurge pe jos circa 4 km pana la pestera, sau mai departe pana in Cheile Brusturetului. Totusi nu as recomanda acest lucru, avand in vedere faptul ca nu este un drum amenajat pentru pietoni, iar drumul ingust din chei, abia permite trecerea a doua masini una pe langa cealalta. Pestera Dambovicioara se afla chiar in Cheile Dambovicioarei, si isi trage numele de la raul care trece prin fata sa. Aceasta pestera nu impresioneaza cu ceva in mod special, dar racoarea sa este numai buna in verile cu arsita, iar o plimbare pe aici cu copiii le va da acestora o senzatie de aventura. Fata de ultima vizita la Pestera Dambovicioara, amenajarea pesterii s-a mai imbunatatit, in sensul ca s-au pus niste proiectoare ce-si schimba culoarea, asa cum am mai vazut la Pestera Bolii, iar poarta de intrare din metal a fost acoperita cu felii de busteni, pentru a-I conferii un aer mai natural. Biletul de intrare in Pestera Dambovicioara costa 8 lei de persoana. Drumul spre Cheile Brusturetului l-am continuat partial pe asfalt, partial pe un drum prafuit. Cheile Brusturetului sunt spectaculoase si am descoperit aici un loc frumos numai bun de camping. Voiam sa mancam la Cabana Pietricica, dar din pacate am gasit-o inchisa. Cum restaurantul de la baza pesterii nu ne-a inspirat prea mare incredere, a trebuit sa ne intoarcem la singurul restaurant din zona… Dupa masa, traseul schitat de acasa prevedea si o oprire pe la PESTERA COLTUL SURPAT, dar avertismentul de la intrare nu ne-a incurajat sa mai urcam cu copiii, asa ca am continuat mai departe spre LACUL SATIC, lac format pe Raul Dambovita. Drumul pana aici este destul de prafuit, dar a meritat totusi sa vedem pitorescul Lac Satic si potentialul pensiunilor din zona. Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/
CETATEA ORATII SAU ORATIA (ORATEA) se afla pe Dealul Sasului, chiar langa drumul ce duce spre Rucar, drum ce lega in Evul Mediu orasele Campulung de Brasov, si Tara Romaneasca de Transilvania. Am intors masina putin mai sus, si am parcat in locul de refugiu cu belvedere de langa Cetatea Oratii.
Cu ocazia revederii PESTERII DAMBOVICIOARA, am constatat ca baietelul care ne-a fost ghid acum mai bine de 10 ani era tot aici, facea acealasi lucru…
2 Comments