Incep articolul cu informatiile cheie despre acest traseu, pentru cei ce vor sa obtina rapid datele esentiale, si sa porneasca imediat la drum, urmand ca mai apoi, sa descriu pe indelete aventura noastra.

Traseu sat Simon- CASCADA MOARA DRACULUI

Durata totala: cca. 5 ore, Durata dus: cca. 2:30-3 ore

Marcaj: banda albastra, triunghi galben, cruce rosie

De mult timp tot incerc sa fac acest traseu, gandindu-ma la cele doua variante disponibile pentru mine: ori veneam intr-o sambata de dimineata pana seara doar cu baietii, ori il programam intr-un weekend de vara in zona Bran/Moieciu, atunci cand trebuia sa fim cel putin cu o alta familie cu copii, astfel incat sa fie mai interesant si pentru baiatul nostru si sa ne bucuram in familie de minunata cascada cu nume infricosator. Cascada Moara Dracului s-a format pe rauletul Simon, iar acest nume l-am mai intalnit si la Cabana Piatra Singuratica din Muntii Hasmasu Mare. Cred ca este un nume prin care romanul a dorit sa transmita ca acest loc este periculos, un loc in care cad pietre si bolovani care sfarama tot ce prind in cale. Am vazut ca mai sunt doua cascade cu nume similar, una in zona Ranca si una in Muntii Apuseni.

Incercam sa nu ratam niciun weekend liber si astfel ne planificam atent iesirile la mare sau la munte. Chiar daca uneori pare obositor si descurajant din cauza drumurilor aglomerate, consideram ca este o pierdere imensa sa nu ne bucuram de aerul curat, de miscare si de privelistea oferita de natura.

In weekendul acesta, Vlad, baietelul nostru, trebuia sa se intorca din tabara de vara de la Bran si, ca sa nu ratam weekendul, ne-am zis sa mergem noi sa-l luam, si cu aceasta ocazie sa facem si ceva miscare pe la munte. Discutasem planul cu mai multi prieteni interesati de o astfel de drumetie, dar pana la sfarsitul saptamanii au mai renuntat din ei si am plecat doar impreuna cu o alta familie. Ziua de sambata a fost lejera, cu drumetii cunoscute pe ecopath-urile din Moieciu si pe drumul forestier ce incepe traseul spre Saua Strunga si Cabana Padina.

Duminica in schimb, ne-am planificat sa ajungem la CASCADA MOARA DRACULUI. Asa ca, dupa ce am luat micul dejun am pornit spre satul Simon, stiind ca traseul incepe dupa ce se termina acest sat si incepe un drum forestier. Citisem de acasa pe un blog de calatorii ca drumul forestier se poate parcurge cu masina in circa 10 minute si astfel scurtezi circa 1-1:30 ore de mers pe jos. Era tentant sa le scurtam copiilor drumul cu mai bine de o ora, dar la intrare am intalnit o masina de jandarmerie care ne-a spus sa parcam langa bariera, pentru ca circulatia pe drumurile forestiere este interzisa circulatiei de orice fel…In fine, am lasat masina langa bariera si am continuat pe jos. Drumul forestier este de buna calitate, era plin de oameni, si am vazut pe aici chiar si una doua cabane si un loc cu mese si loc de facut gratar.

Am mers pe acest drum forestier pana am dat de un pod si de o rascruce, unde erau parcate mai multe masini (locul indicat pe blogul mentionat anterior). Aici am facut stanga si am urmat traseul triunghi albastru, pe un alt drum forestier continuat cu o poteca.

Am trecut pe langa monumentul dedicat soldatilor care si-au pierdut viata in urma prabusirii elicopterului in care se aflau in 2010, atunci cand se antrenau in cadrul unei misiuni.

Poteca s-a tot ingustat pana s-a intersectat cu raul, acolo unde am pierdut si marcajul. De aici nu stiam daca trebuie sa traversam raul sau sa continuam prin zona stancoasa chiar pe marginea acestuia. Citisem pe un blog ca va trebui sa traversam de cateva ori peste apa, dar nu stiam exact pe unde sunt aceste locuri. Am luat-o prin stanga, pe marginea raului, fara sa-l traversam, si am descoperit putin mai in fata si marcajul.

De aici a inceput greul. A trebuit sa urcam sustinut prin padurea deasa, pana am dat de o poienita. Nu stiam cat vor rezista copiii, asa ca planul era sa ne intoarcem cand ei nu mai pot. Pe la jumatatea urcusului deja se plageau de picioare, atunci cand am crezut ca o sa facem cale intoarsa si o sa ratam cascada.

Din fericire, alti oameni care coborau de pe traseu ne-au ajutat cu incurajari, spunandu-le copiilor ca este foarte frumoasa cascada, ca merita sa ajunga la ea si ca mai avem putin pana la un luminis spectaculos, iar de acolo in circa 15 minute o sa fim la Cascada Moara Dracului. Asa a si fost. Poienita de care vorbeau a fost cu adevarat frumoasa. Era inconjurata de masive abrupte, asa cum vezi la Cabana Malaiesti. Fata de trasul prin padurea intunecoasa, in care am fost mai mult singuri, in poienita luminoasa oamenii s-au oprit la picnic, sa se odihneasca si sa admire peisajul. Trecusem de la intuneric la lumina, de la agonie la extaz – o comparatie exagerata evident, dar cand am ajuns in poienita copiii erau schimbati, erau veseli si nu se mai simteau deloc obositi.

Am continuat lejer pana la cascada care se auzea din departare si iti dadeai seama cam pe unde e, dar era ascunsa de padure. Vederea cascadei a fost cireasa de pe tort. Nu ne asteptam sa fie atat de inalta si de bogata, avand in vedere volumul mic de apa care traversa poienita. La baza era blocata de busteni, asa ca am urcat putin mai sus pe langa ea, ca sa-i surprindem mai bine frumusetea . Ajunsesem cu greu la primul etaj, unde ne-am facut cateva poze. Se pare ca se mai poate urca un etaj, mai sus la un balcon, dar oricum pana aici am ajuns destul de greu cu copiii, asa ca ne-am multumit cu aceasta priveliste.

Dupa ce am admirat-o pe indelete si i-am facut o multime de poze, ne-am intors usor spre masini cu acel sentiment de implinire si de satisfactie. Bineinteles ca drumul de intoarcere a fost mult mai usor, acum coboram.

APASA AICI PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

La intoarcere, o masina de politie locala a dat o tura pe la masinile parcate la cel mai indepartat loc, dar politistii doar s-au uitat doua secunde si au plecat mai departe. Se pare ca duminica fac o patrulare cei de la jandarmerie si de la politie, si daca mai intalnesc pe cineva pe drum, mai dau o amenda sau un avertisment si pleaca mai departe. CE RISIPA DE RESURSE UMANE! Plimbam 4 oameni si doua masini pe un drum cu bariera- care se poate inchide si deschide de cei ce folosesc drumul forestier cu o cartela de acces sau o telecomanda. In occident parcarile sunt cu parcometru, la noi stau 2 oameni la 5 locuri de parcare. In tarile civilizate au camera de viteza si nu prea vezi politie pe drum, la noi e plin de politie in toate intersectiile si pe toate drumurile, incercand sa-ti dea amenda, pentru ca nu sunt in stare sau nu vor sa achizitioneze camere de viteza omologate. In tari din Europa se amenajeaza in parcurile nationale parcari si restaurante, cosuri de gunoi si podete, iar la noi iti iau taxa de intrare si nu amenajeaza nimic… Nu am inteles niciodata de ce politicienii au interzis prin lege accesul pe drumurile forestiere din padurile Statului Roman. Mai ales ca multe au drum comun cu traseele montane. Singura explicatie pe care o gasesc este ca oamenii sa nu ajunga aici si sa vada jaful din padurile noastre…

Practic, inteleg ca poti sa mergi cu autoturismul sau sa faci drumetii pe drumul forestier daca ai acordul administratorului, doar ca trebuie sa cauti administratorul padurii inainte sa faci o drumetie…

Las aici pentru cine vrea sa se informeze mai mult un extras din Codul Silvic din 2008:

“Accesul public în fondul forestier național cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism organizate, care se pot practica pe drumurile forestiere sau

pe trasee special marcate și omologate, numai cu acordul:

a) șefului ocolului silvic, în cazul administrării;

b) proprietarului, cu avizul șefului ocolului silvic, în cazul asigurării serviciilor silvice.

(3) În cazul organizațiilor neguvernamentale, accesul în fondul forestier cu autovehicule, motociclete, ATV-uri

sau mopede este permis doar în urma semnării unui protocol cu administratorul, în cazul fondului forestier

proprietate publică a statului, sau cu administratorul/proprietarul, în cazul fondului forestier proprietate privată.

(4) Amenajarea în fondul forestier național de poteci și trasee pentru plimbare, alergare și biciclete se face cu

acordul administratorului, pentru fondul forestier proprietate publică a statului, sau cu acordul proprietarului,

pentru fondul forestier, altul decât proprietate publică a statului.

Las aici si amenzile care pot fi date in cazul intrarii pe un drum forestier:

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/120856

Asa ca mergeti la vot! Romania se poate schimba, pas cu pas, numai atunci cand o sa ajunga in politica si in administratie oameni tineri si competenti, care au facut facultatea pe bune, care au lucrat in multinationale si au invatat ce inseamna eficienta, procedura, regula, etica, respectul fata de client/cetatean/coleg, corectitudinea, comunicarea, s.a.m.d.

Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/