Curiozitatea de a-mi cunoaste tara, m-a impins sa fac o incursiune din Craiova pana in orasul Calafat. Ramasese unul dintre putinele colturi ale Romaniei nevizitate pana acum. 

Chiar daca nu o sa faceti si voi un drum special pana in Calafat, va recomand sa va planificati aici o oprire atunci cand va intoarceti in tara din Bulgaria, Muntenegru sau din Grecia.

Provenienta numelui Calafat este controversata, dar se invarte in jurul aceleiasi idei. Calafat vine de la cuvantul a calafatui- adica a unge corabiile pentru a rezista la apa. Numele e posibil sa provina si de la un mester calafatar roman, care se si chema Calafat, de la bizantinul kalafatos sau de la navigatorii genovezi.

Orasul Calafat merita vizitat pentru incarcatura lui istorica, pitorescul dat de Faleza Dunarii si de principalele sale obiective turistice care sunt: Palatul Marincu – realizat de faimosul arhitect Gottereau, Catedrala Independentei – ctitorita de Regele Carol I si Regina Elisabeta si Monumentul Independentei.

Principalul obiectiv turistic al orasului Calafat este MUZEUL DE ARTA SI ETNOGRAFIE, un muzeu gazduit de fermecatorul Palat Marincu. Si acest palat a fost proiectat de renumitul architect Paul Gottereau- care si-a mai lasat semnatura la alte bijuterii arhitectonice cum sunt: Palatul CEC din Bucuresti, Palatul Regal, Palatul Cotroceni, Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, Biserica Manesti de langa Targoviste si Palatul Jean Mihail din Craiova.

Am admirat in MUZEUL DE ARTA SI ETNOGRAFIE din Calafat pictura romaneasca si pe cea bulgareasca, precum si obiectele de arta populara specifice zonei si influentate de cultura turceasca, toate bine puse in valoare in decorul de inspiratie frantuzeasca.

Apoi am intrat in CATEDRALA INDEPENDENTEI– ridicata de Regele Carol I si de Regina Elisabeta.

Orasul Calafat este situat pe un mal inalt deasupra Dunarii, iar faleza sa ofera o imagine frumoasa asupra fluviului. Va recomand si sa faceti o plimbare in parcul de aici si sa-i admirati statuile.

Calafatul a fost mentionat documentar prima data in anii 1400, ca port si vama a Tarii Romanesti, dar mare importanta istorica capata in urma Razboiului de Independenta al Romaniei, atunci cand de aici se trag primele salve de tun impotriva marelui Imperiu Otoman. Aceste evenimente emotionante sunt pastrate pentru posteritate prin impozantul MONUMENT AL RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA, care priveste de sus in lungul Dunarii.

Am trecut sa admir monumentul gandindu-ma la bravii nostri soldati, care au pierit in aceste lupte, dar si la mentiunile facute de Regina Maria si de Regele Carol in cartile lor. Foarte frumos mi se pare ca a scris si Alexandru Vlahuta, in a sa carte „Romania Pitoreasca”: „In ziua de 15 mai, pe cand cele doua cetati isi incercau puterile, aruncandu-si ghiulele peste valurile nepasatoare ale Dunarii, un obuz cazu si se sparse la cativa pasi inaintea Domnitorului Carol- Ura! striga voios tanarul Voievod, ridicandu-si chipul in vant; un „ura!” puternic, mai rasunator decat bubuitul tunurilor, zbugni din pieptul tuturor ostenilor si muzicele regimentelor intonara imnul national. Astfel salutara inceputul razboiului acei care, peste opt luni, dupa minuni de vitejie, aveau sa intre biruitori in vechea cetate, care se grabise sa le arunce cele dintai bombe si la care astazi, priveste cu fala vulturul de pe Monumentul Independentei”.

Calafatul a fost pomenit si de scriitorul american James O Noyes in cartea sa „Romania -tara de hotar” :”Încă o clipă, şi renumitele fortificaţii ale Calafatului ne răsăreau în faţa ochilor. Mai întâi şi- au făcut apariţia lucrările din punctul cel mai înalt al terenului, apoi apăru la orizont o linie lungă, neagră, întinsă de la o colină la alta, ce îşi schimba din loc în loc direcţia. Linia fortificaţiilor, cu lungime de şase mii de paşi, cotea către nord- vest, ca să reîntâlnească apoi Dună – rea. Nu pot să spun dacă m- a impresionat mai mult întin de – rea acestor lucrări vestite, încununând dealurile şi sfârşind cu vaporul în jos pe istru în două puternice forturi, unul în amonte şi celălalt în aval de Vidin, sau pustietatea care stăpânea locurile. Cu trei luni înainte de vizita mea, Calafatul fusese ocupat de 50.000 de oameni, iar liniile sale de tranşee erau presărate cu sute de tunuri grele; acum, totul era pustiu ca deşertul Saharei. Din pricina singurătăţii, ar fi fost înfricoşător şi să te plimbi prin -tre fortificaţiile părăsite. Nu se vedea nici un soldat, nici mă -car un başbuzuc. Scheletele celor care muriseră în tabără sau căzuseră în frecventele ciocniri cu duşmanul erau presă –
rate pe terenul neregulat, la fel ca la Cetate”

Prin Calafat am ajuns cu alta ocazie, atunci cand am trecut noul pod peste Dunare, ca sa vad si puternica fortareata Vidin din Bulgaria.

Sper ca v-a placut articolul si ca v-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de timp liber. Va invit in incheiere sa descoperiti si alte trasee interesante din Romania: https://www.taradacilor.ro/2016/02/28/tara-dacilor-pe-harta/